Blog The Theatre la Bulandra-Bucuresti

Festivalul Blog the theatre la Bucureşti –
13 – 16 noiembrie 2009
În cadrul programului BULANDRA UNDERGROUND

Există blog şi există teatru. Sau invers. Sau, de fapt, ordinea nici nu contează. Ceea ce contează este că teatrul joacă bloguri şi blogurile joacă teatru. Aşa a fost în 2008 când Teatrul Bulandra (membru al Uniunii Teatrelor din Europa) a aşezat România între cele cinci ţări care au participat la proiectul Blog the Theatre, iniţiat de teatrul austriac Schauspielhaus din Graz.

Ideea era simplă. Se formau echipe care scormoneau blogurile în căutarea unui mesaj „jucabil”. Apoi se puneau scenariştii pe treabă şi îi dădeau mesajului un verb numai bun de rostit de actori şi de gestionat de regizori. De la noi au fost selectate în urma lecturilor publice cinci texte/bloguri (Ozanessme, Kaiser Gogu, Janie, Abjectu şi Zuzu) din care s-au născut trei piese. Toate trei au participat la competiţia din Austria (Graz), alături de celelalte 12 (câte 3 din alte patru ţări). Sună complicat? În fine. Simplificăm.

Producţiile prezentate de TEATRUL BULANDRA la Graz au fost: Re:Re:Re: Hamlet de Maria Manolescu / regia Radu Apostol, după blogurile Ozanessme şi Zuzu, Buy me with a coffee de Peca Ştefan / regia Ana Mărgineanu după blogurile Ozanessme, Kaiser Gogu şi Janie şi Scent of a woman de Marius Pescaru şi Daniel Popa / regia Daniel Popa după blogul Abjectu’, piesă care a ocupat locul III în cadrul concursului din festivalul BLOG THE THEATRE de la Graz.

Locul întâi a fost câştigat de WE THE KIDS OF THE NET, după un blog polonez, iar locul doi l-au luat italienii de la Teatro Garibaldi di Palermo.

Acum, şi mai simplu: TEATRUL BULANDRA şi Uniunea Teatrelor din Europa te cheamă să vezi cum citeşte Teatrul un blog şi cum scrie un blogger piese de teatru, în cadrul festivalului BLOG THE THEATRE de la Bucureşti (13 – 16 noiembrie 2008).

Progamul e cam aşa:

WE THE KIDS OF THE NET / SCHAUSPIELHAUS, Graz, Austria

Premiată cu locul I la Festivalul BLOG THE THEATRE (mai 2008), piesa a fost adusă la Graz de Narodowy Stary Teatr din Cracovia – Polonia. Aşa cum prevedea proiectul, piesa câştigătoare urma să fie preluată, montată şi inclusă în repertoriul său de teatrul din Graz, ceea ce s-a şi întâmplat. Acum Teatrul Bulandra şi Uniunea Teatrelor din Europa aduc la Bucureşti piesa polonezilor montată de austrieci: We, the kids of the net –

Duminică 15 şi luni 16 noiembrie, Sala Icoanei, ora 20.00

TEATRO GARIBALDI DI PALERMO, Italia

După ce a câştigat locul II la Festivalul BLOG THE THEATRE de la Graz, Teatro Garibaldi di Palermo vine la Bucureşti cu două producţii:
Sâmbătă 14 noiembrie, Sala Izvor, ora 20.00 – spectacolele: GiOtto şi ULTRAS
Duminică 15 noiembrie, Sala Izvor, ora 20.00 – spectacolul ULTRAS

TEATRUL BULANDRA, Bucureşti, România
PARFUM DE FEMEIE / Scent of a woman de Daniel Popa şi Marius Pescaru

Motto : Când eram mic imi doream si eu un tampon, ca sã pot si eu sã inot, sã dansez, sã cãlãresc si sã fac tot felul de chestii ca tipele din reclame…

Spectacolul este regizat de Daniel Popa, după textul TAMPOANE PARFUMATE de Marius Florin Pescaru, blog Abjectu’. Producţie a Teatrului Bulandra, PARFUM DE FEMEIE a obţinut locul al III-lea la Festivalul BLOG THE THEATRE de la Graz .

Din distribuţia spectacolului fac parte Marius Capotă, Manuela Ciucur, Adrian Ciobanu. Spectacolul, având la bază un text extrem de controversat, ne plasează în lumea advertising-ului şi ridică întrebări ca: “Este totul de vânzare?” “Există lucruri despre care putem vorbi şi lucruri despre care nu?” – Vineri 13 şi sâmbătă 14 noiembrie, Sala Icoanei, ora 20.00

Duminică, 15 noiembrie, o seară specială la Sala Icoanei – discuţii libere. Despre ce? Păi, poate ai auzit de proiect şi (nu) ţi-a plăcut. Sau poate afli acum şi ai o opinie. Sau poate vrei să fie jucat şi textul tău... Sau poate doar îţi place la teatru. Sau mai bine vii şi laşi Bulandra să se exprime underground (că tot se cheamă programul aşa).

Noi te aşteptăm. Tu nu trebuie decât să vii... şi nu uita să scrii în continuare. Pe blog!


TEATRUL BULANDRA a răspuns provocării lansate de iniţiatorii proiectului BLOG THE THEATRE demarând, cu această ocazie unul dintre cele mai importante programe ale sale – BULANDRA UNDERGROUND.

Prin BULANDRA UNDERGROUND, teatrul doreşte să promoveze evenimente neconvenţionale, alternative repertoriului său clasic. Programul vine în sprijinul creatorilor tineri şi independenţi care, altfel, găsesc foarte greu posibilitatea de a se exprima. Bulandra Underground este, in acelasi timp, un proiect prin care se doreşte ca publicul să devină conştient şi de alte forme de a face şi de a înţelege teatrul.

puls

si uite cum stau si ma gandesc de ceva de timp ce sa scriu. ce sa povestesc. ce sa descarc. nu am ajuns la o concluzie, dar stiu sigur ca trebuie sa spun. trebuie sa spun ca...sunt om. am crescut, iar acum sunt un om mare mai exact.
nu stiu cand si cum s-a intamplat, dar m-am trezit vorbind pe strada despre responsabilitatile mele. despre ce trebuia sa fac in ziua aia. despre faptul ca efectiv trebuia. nu puteam amana. despre faptul ca nu dorm noptile pentru a le putea duce pana la capat.
e adevarat ca noaptea am cel mai bun randament, dar...Eu, eram cu "trebuie" in gura.

sunt o fire perversa. uneori o dau putin in sadism, dar "trebuie", la mine in gura, suna al dracu de sexual. poate mi-se pare, dar asta e starea care mi-o induce.
a trebuit vreodata sa simti gelozia?
dar invidia?
pentru mine amandoua sunt la fel de puternice ca intensitate.
da, am formulat bine: "A TREBUIT vreodata sa simti gelozia/invidia"
"trebuie" asta vad ca isi cam face loc in viata mea. mi-se baga singur pe  gat. problema e daca eu imi incordez sau nu gatul. ca sa inghit. el oricum intra, toata treaba e daca il las sa alunece lin sau incerc sa ii pun piedica.
indiferent ce as alege, odata trecut de marul lui adam, dus e.

l-as lasa sa se duca lin. sa alunece, dar eu sunt o fire puternica. eu stiu doar sa lupt orbeste. ca o mama ce isi apara puii. ma rog, in cazul meu, eu ma apar pe mine. nu asta conteaza. conteaza doar ca...cu riscul de a suna nebuna, traiesc. am aproape viata care mi-am dorit-o cand eram mica. cand eram mica si mama incerca sa ma pregateasca pentru viata, spunandu-mi ca la mine va fi altfel. si atunci acceptasem. acum nu. am luptat de atunci ca la mine sa nu fie "altfel", ci sa fie "la fel".

abia dupa toate astea am inteles si care e povestea cu invidia. povestea pe care o auzeam de fiecare data: "nu e bine sa fii invidioasa si tu ai ce altii isi doresc".
da. am si sunt recunoscatoare. zilnic sunt recunoscatoare, dar...cand munca ta, in care investesti ani, emotii, trairii, e luata si folosita de altii, e imposibil sa controlezi sentimentul acela de "al tau".

si uite asa te trezesti stand in pat, cu ochii in tavan, intr-o pozitie in care nici un muschi sa nu depuna vreun efort...poate decat pleoapele, cand le strangi cu putere, dar neincruntandu-te, cu cainele stand la picioare, umezindu-ti probabil buzele uscate de la oftatul sec, scurt si uscat...asteptand ca el sa plece sau sa vina de la altcineva.

e greu. e greu pentru ca eu ma pot controla. dar nu si acum. nu si la cel care ma lasa sa am grija de copilul din mine. nu la cel care ma lasa sa ii fac copilaria fericita copilului din mine. da, e greu sa nu o dau in egoismul unei mame, ca sa imi apar puiul.
e greu, dar vorba aia: "trebuie".
unde si cand s-a intamplat, nu stiu.
de ce "trebuie"?
pentru ca a trecut deja de marul lui adam, iar calcaiul lui ahile imi da ca ordin:
"trebuie inaintare doamna mea!"

mimica

- stii ce? a trebuit sa spun gata.
a trebuit sa imi spun gata.
a trebuit sa spun stop.
trebuie sa se termine.
mi-e din ce in ce in ce mai greu sa ma prefac.
da. eu nu mai stiu sa joc teatru.
nu mai pot fi actrita "perfecta".
nu mai pot "juca".
nu imi mai pot juca "rolul".
da da da! nu nu nu!

[si atunci mi s-a zbatut degetul aratator.
de la mana stanga.
si se zbatea, si zvagnea...exact ca un penis in erectie.
parca sa imi arate directia. pe unde sa o iau.
cu toata forta lui se incorda si imi arata sa ma duc.
incolo. incolo!
incolo era inainte.
ma uitam la el, sa il linistesc, ca stiu deja:

"exista dragostea adevarata, dar nu pentru mine." stiu.
stiu ca:
"traim o singura data fiecare viata." da, stiu si asta.
mai stiu si ca:
"nu vreau sa fiu ca acei batranei care s-au casatorit la varsta de 80 de ani; asta dupa ce le-au murit sotii fiecaruia, desi ei s-au iubit dintodeauna."
si cu siguranta stiu ca:
acea seara, in care peste tot unde paseam era o scena, iar noi ne jucam exceptional rolul ~ acea seara a fost de fapt realitatea.
realitatea asa cum ar trebui sa fie.
m-am simtit perfect jucand rolul unei femei ce era fericita, implinita, iubita, admirata, respectata, etc.
cred ca acea seara e visul tuturor femeilor.
dar nu mai vreau sa fim actori ca sa ma simt fericita.
devine din ce in ce mai greu sa ma prefac ca nu se intampla.]

- da, intradevar, mai bine mai tarziu decat niciodata. mai bine mai tarziu si de mai multe ori, decat prea devreme si doar o data.

dar stii ca toata viata am fost in impartita in 2?
in subiectivism si obiectivism;
dar subiectivismul, desi ascuns, a fost intodeauna al meu.
doar al meu!

- ...o sa fii iar fericita?
- dar sunt.
- nu si cand toti pleaca acasa.
- alternez intre "te rog, minte-ma frumos" si "te rog din nou, zi-mi sincer".
acum fac lucruri pe care nu le faceam la 15 ani.
da. si ce?
asa e, si crezi ca sunt mai fericita? nu.
- suntem fracturati...

- inchipuie-ti ca acum ma fixezi cu privirea. fara sa iti impui sa intelegi sau sa crezi ca ai puteri supra-naturale.
pur si simplu, uite-te:
pasiunea inseamna durere; iar secretul este durerea in cur.

citez: "singuratatea creste in mine flori, iar eu sunt slaba. la propriu. iar tu la figurat."
asteapta. crede el. el crede ca asteapta.
am incheiat citatul.

si eu astept.
cand o sa cresti, si o sa te maturizezi, si o sa intelegi,
sa pui repede mana pe telefon sau pe orice mijloc de comunicare sau sa vii repede si sa-mi spui.
si sa o faci inainte sa fie prea tarziu.

poate mai ramane o farama de timp acolo; ceva...

doar atata timp comun, ar trebui sa duca si el spre o noapte in care sa nu mai albesc...
...ma prefac eu.

"preparare pentru evacuarea sufletului"

- desi imi place cum suna, cum ai putea tu sa iti evacuezi sufletul?
- de ce sa nu pot?
- pai cum ai putea, daca ai vrea?
- impingem incet, incet asa...
- am incercat zilnic ceva cu sufletul meu, dar esec peste esec.
- ce ai vrea?
- sa ii dau cea mai perfecta culoare! sa scot acel gri si sa il inlocuiesc.
- dar poate ai facut-o deja.
- am incercat, dar ce a intrat in loc de gri nu m-a prins. tu ce culaore ai?
- nu stiu. nu m-a interesat. stiu sigur ca e una, dar nu m-am omorat cu asta.
- eu ti-as da acel verde crud. stii de ce? pentru ca una chiar ca tine, rar vezi. rar. mi-ar placea chiar sa te stiu. mi-ar lua foarte mult, stiu si asta. esti complexa.
- ...sau pur si simplu nu vorbesc de mine.
- ia spune-mi, mai e acolo?
- nu.
- deci noaptea esti singura.
- oricum sunt.
- nu, atat cat este fizic acolo, e "bun".
- intelegi.
- nu.
- stii la ce ma refer!
- chiar daca o fac, nu imi dau seama. am ajuns sa simt lucrurile, dar daca nu e treaba mea, nu ma bag. toti tebuie sa “traiasca”. inclusiv tu.
- stiu, dar uneori simt nevoia sa vorbesc cu tine. doar sa vorbesc, atat.
- ca de la coarda la coarda. ca inainte. ca de la zeu singuratic si puternic, la similar. cacat! nu e bine sa fii zeu. degeaba esti zeu, mor toti de langa tine si la ce iti mai foloseste puterea? puterea e mai a dracu ca heroina. am reusit sa ma las, dar cat am suferit...nu vreau sa fiu zeu. nu mai vreau.
- si tu esti singur acolo? poti vorbi?
- da, evident, nopatea sunt singur. e drept, azi m-am vazut cu ea, cu ei, cu restu, cu toti si o sa ma vad si maine, dupa ce ma odihnesc. dar acum sunt singur, da.
- ma uitam la tine cand fumai pe scara aia. imi era asa dor de tine... si nu incepe cu teorii, doar las-o asa cum a picat.
- din multe puncte de vedere, da, si mie. cred cel putin. m-am schimbat, recunosc. e timpul sa o faci si tu acum. altfel mori. asa cum as fi murit si eu daca nu m-as fi schimbat. am facut eu primul pas, poftim! tu trebuie sa urmezi. trebuie
- m-am schimbat si eu. “dorul” nu stii ca era din vechea “eu”?
- sa vorbim pe fata. vechiul "tu" e o combinatie de “fetita vulnerabila” si o “boarfa batrana si TBC-ista”.
ca si vechiul meu.
desi, sa nu vorbim prostii.
care "vechiul", "vechea"?
doar le-am ingropat, mai adanc, sa nu vada "altii", “altele" ca fug.
ce suntem noi, putin simt, stiu, vad, aud, miros, gusta, etc.
asta e alta poveste.
dar...trebuie sa ne jucam rolurile mai bine sau ramanem singuri. facem implozie.
suntem nebuni amandoi si stii asta.
trebuie doar ca eu sa incep sa folosesc asta in avantajul meu.
ca imi place, ca nu imi place, nu stiu, dar parca ma simt mai liber.
e drept, nimeni nu e intradevar Acolo.
doar stii ca: singuratatea e in noi si vorbim despre ea doar ca sa ne putem numi “lume”.

e!

el e bun. bun pentru confesiuni si pentru chestii taioase. ca lama. pentru mine.
iar uneori...amagirea e cel mai dulce narcotic.

sigur ca "vreau" nu functioneaza mereu.
poate din cauza ca il folosim in atatea feluri: ca o arma, ca o scuza, dar cand vrem cu adevarat, cand o facem cum trebuie, cand o spunem din suflet...

cand faptele noastre exprima ceea ce vorbele nu sunt in stare...
cand vine asa cum trebuie, "vreau" e perfect.
cand vine asa cum trebuie, "vreau", e ca o binecuvantare.

si...sa stii ca in blocul acela de piatra, e ceva!