bLoG cIuDaT

Interviul are un ritual aparte la ea.

2012-02-08T14:18:00.000+02:00

[...]
"Azi se sparge un pahar, maine se arde un bec, poimaine se umple tavanul de pete... Imi incep adunarea bucuriilor: dusu’, privitu’ in oglinda cu lumina stinsa, cafeaua, tigara se afla in irealitatea imediata. Suna telefonul.
[...]
Caietul e pe masa. Cafeaua alaturi. Rujului ii vine randul dupa cafea. Incepe distractia.
[...]

Copil

2012-02-05T18:12:00.001+02:00

- In adancuri cum de poneiul meu roz poate respira?
- Are puteri magice!
- Nu puteati sa ii puneti un costum de scafandru?
- Nu are nevoie...
- De ce?
- Pai daca are puteri magice?
- Aaaaa...asa e. Normal!

Lectia

2012-01-28T13:42:00.003+02:00

/Mai întîi îti strîngi umerii,
mai apoi te înalti pe vîrful picioarelor,
închizi ochii
refuzi auzul.
Îti spui în sine:
acum voi zbura.
Apoi zici:
Zbor
Si acesta e zborul/

nichita.stanescu

Asta = Viata.

2012-01-25T15:55:00.001+02:00

Mi-as dori sa citesti asta, iar apoi sa ma vezi pe strada :)

2011-12-02T11:02:00.000+02:00

www.totb.ro/viata-in-ciuda-limitelor-sau-cum-sa-fii-un-fluture-colorat-din-taramul-magic-al-jucariilor

Dezvolt(are)

2011-11-13T11:39:00.000+02:00

Personajul Negativ:
- "Esti foarte norocoasa...multi viseaza sa aibe si o firmitura din mintea ta.."

Personajul Pozitiv:
- <<...Uneori, doar uneori, rar, merg si pe teoria ca e mai bine sa fii "prost">>

Television is a drug. & Internet.

2011-07-23T02:19:00.000+02:00

2011-05-28T09:29:00.000+02:00

Snur

2011-05-26T21:36:00.003+02:00

"Evolutia stilului vestimentar din copilarie si pana acum. E foarte interesant cum mentalitatea si culoarea sufletului se reflecta prin felul in care te imbraci."

Hehe...bravo. Frumos subiect.
Cand eram mica ma imbracau frumos si elegant, cu rochite colorate si care mai de care cu diverse chestii originale.
Apoi, au inceput sa ma imbrace in trening. Din diverse cauze, nu voluntar, nu prea mai aveau asa mult timp ca inainte...si aveam doar cateva culori: rosu, 2 verzi si albastru.
Asta a durat ceva timp.
Apoi, din nou, din "n" motive, atentia a inceput se indrepte iar la hainutele mele...si acum mi-se cumparau haine frumoase, ca inainte, doar ca numere mai mari.
...Si uite asa, pana in clasa a 7-a - a 8-a, ma imbracau ei (norocul meu este ca intradevar erau acceptabile hainele si nu m-au facut de cac*t, hihi).
Apoi...apoi a inceput liceul. Liceul unde am recuperat multi ani pierduti in copilarie, printre care si vestimentatia. Am inceput sa combin eu cu tupeu hainele, sa mi-le cumpar singura, incet, incet culturalizandu-ma si adoptand stilul larg si baietos.
Mi-a placut de mica Hip-Hop'ul si asa ma si imbracam: skate-eri, baggy pants (pantaloni largi) si tricouri.
Mi-am facut pierce-uri pe care si acum le am, iar apoi dread-uri, pe care jumatate si acum le am.
In perioada cand am "adoptat" astea, fiind si adolescenta...am intrat intr-un film prost si...am inceput sa "palesc".
Purtam culori cat mai...ne-saturate.
Tot culori, dar nu tipatoare.
Nu vroiam sa stie altii "trip-ul" meu, asa ca asta era metoda perfecta:
Aveam culori, dar pale.
Am stat ceva timp si asa...pana cand am intrat in facultate si cateva luni nu ieseam din negru.
Acelasi stil, culorile difera.
Tot atunci am intrat in relatia serioasa pe care o am si acum.
La inceputul ei alternam intre culori ne-saturate si negru. Pe masura ce relatia crestea, se stabiliza...parca - suna dubios, dar, de "undeva", primeam liniste interioara.
Asta m-a facut om. M-a facut sa vreau culori, chestii noi (si nu numai vestimentare), sa imbin chestii la care nimeni nu s-ar fii gandit, diverse stiluri si concepte.
Acum, din cauza stabilitatii la care am ajuns (sau m-a adus), am dreaduri jumatate de cap, cealalta e roz, tunsa punk, cheala pe o parte, ma imbrac colorat si inca larg, piercurile nu renunt (inca cel putin) si skate-erii nu lipsesc.
Suna haotic, dar, lasand modestia deoparte, eu (si altii) zic ca arata chiar frumos.
Dar...
Stii ce e frumos? Ca, desi greu, abia acum, "post-universitar", cu un loc de munca superb si o relatie care ma implineste...incepe sa imi apara nevoia de a fii cu adevarat femeie.
Am inceput sa ma trezesc ca prostanaca zicandui:
"Vreau cizme!" (Eu? Cizme?!)
"Vreau bluze d'alea" (Pfff...eu si bluzele acelea.)
"Vreau...fusta!" (Aici m-am auto-intrecut.)
Concluzie?
Nu stiu daca inca mai vorbesc despre vestimentatie sau daca subiectul m-a atins atat de tare incat am deviat prea mult spre personal, dar pot spune sigur, cu mana pe Inima ca:
Sufletul isi coloreaza atele.

The Power of Words

2011-04-20T12:10:00.000+02:00

2011-04-20T12:08:00.002+02:00

Kurz und Schön opener from errorone on Vimeo.

Symmetry

2011-04-20T12:03:00.001+02:00

2011-03-01T13:47:00.002+02:00

Eu sunt...

2011-03-01T13:46:00.000+02:00

scriu altii pentru mine acum

2011-01-18T23:10:00.000+02:00

Cate femei incap intr-un barbat?

“Tigari aveti? Nu. Atunci o cana cu suflet va rog! Dar sa fie plina!”

Si m-am asezat, pentru ca am obosit si azi. Calatoresc de ceva ani, in fiecare zi, fara sa vreau prin mintile lor, a celor din jurul meu, imi place sa cred ca ma asortez cateodata cu ideile lor, vin si plec cu ei sau dupa caz raman.

Si am un viciu. Ma intreb mereu. Asa cum ma intreb la inceput de an, dupa ce l am vazut si azi gol, cu picioarele transpirate pe gresia din baie, putin pierdut, confuz si absent - cate femei incap in el?

Nu e o intrebare cu care sa incep un 2011 perfect, insa sunt sigura ca si voi v-ati intrebat la fel insa in alta maniera. Mie mi-a venit asa, cum imi vin cand vin, si nu mai vor sa treaca pana cand nu gasesc macar o bruma de raspuns.

M-a vazut intr-o spranceana langa usa de la baie si parca anticipa faptul ca din nou am sa intreb ceva ce poate sa-i taie respiratia macar o secunda, asa ca si-a aplecat fata in prosopul umezit si s-a facut ca tace.

Cate femei incap intr-un barbat?

Multe, atat de multe incat nici el nu stie cate poate duce. Si raman, ca firul de nisip pe o cana de lut gata scoasa de olar si asezata la uscat pe o grinda.

Da, ele se usuca odata cu barbatul, si raman acolo, prin vene, ochi, si buze pe veci. Mai grav e cand una, mai zvelta ajunge odata cu ploaia si vantul langa suflet. Poate fi o Ana de acum 10 ani, o Iulia de ieri, mama dintotdeauna, Elena de la birou, Alina din primul sarut, Catalina din vis, Mirela de la colt, Maria de la benzinarie, sotia ori prietena. Sunt atat de multe femei incat mi-e teama uneori sa-l ating pentru ca pielea lui imi poate povesti de una sau de alta, prin pori pot sa renasc acele momente pe care uneori le-a trait intens altundeva.

Ma tulbura cand stiu ca dupa ureche o pot gasi cand nu vreau pe ea, una din cele multe care nu vor sa iasa care se crede ascunsa dar care sapa ca un acid si azi.

Si cate mai incap?

Ele stiu intotdeauna sa-si gaseasca cuib doar cu o privire. Sau daca e ocupat sunt in stare sa mute mana in locul piciorului si sa si faca drum catre ce parte a corpului vor ele. Femeia stie ca locul ei e in doi sau trei sau in 40 de barbati odata, rasfirati in mii de locuri din lume sfidand inertii, si e mandra de asta.

Femeile se agata si se tin de ei pentru ca de ele se feresc. Eu cred ca azi sunt pe spatele lui, a omului meu de acum. Nu stiu cine e in fata, dar azi il apas atat de tare incat il ingenunchiez pana cand va recunoaste faptul ca eu sunt inca greutatea care-l tine si care-l lasa, liber.

Ies in cafenele rar, insa de fiecare data ma opresc pe fetele lor, ale femeilor. E o curiozitate tipic feminina si voi stiti asta. Le rad ochii cand ii intalnesc pe ei. E o privire care nu se compara cand se intalnesc ele intre ele. Rad altfel in compania lor, cand sunt tinute de mana, cand saluta doar sau cand adulmeca nas in nas o cana de cafea sau ceai.

Asa isi face ele loc, radiind si oferind in acelasi timp. Noi suntem exemplul perfect al trandafirului care isi cere drepturile cand e mai imbujorat la maini si la soare. Si eu fac parte din buchet, si eu alint, si eu curg uneori prin venele nu stiu cui si ma bucur sa stiu ca dupa ani, el inca se mai gandeste la mine, sau altul manaca ustoroi si acum doar pentru ca eu il preferam la 18 ani in locul unui profiterol.

Insa de ce sa nu stiu tot despre femeile din el??? Din moment ce astazi imi apartine, ieri mi a ridicat pasii, maine ma va tine in brate? Nu voi afla nimic, se vede asta dupa cum ma priveste, asa ca n-am decat sa traiesc cu gandul ca pot fi multe, ca sunt multe, enorm de multe, ca vor veni si altele, se vor aciua ca si corbii la untura insa atata timp cat nu-mi scobesc in palme si nu-mi lasa urme, nu le simt si nu le tai nicio aripa.

Vine si chelnerul. E inceput de an si e vessel, e inalt, si e chipes! Stai, parca o vad pe Mara, ca-i sta pe brat in timp ce-mi ia comanda. Felicitari femeie! Poti. Mi-e sete si ma uit la mine. Sunt mandra ca iata cu toate acestea, mai am timp sa ma gandesc la el sa-l mai pot iubi sa-l mai pot dori, pe el, pe Omul Meu.

"Tigari aveti? Nu. Atunci o cana cu suflet va rog! Dar sa fie plina!”
---

Sursa: http://www.colorchic.ro/index.php/articles/detalii/ro/Cate_femei_incap_intr-un_barbat_/200

gandeste diferit. alt-fel.

2010-10-24T22:27:00.001+02:00

acum

2010-08-08T20:38:00.001+03:00

nu credeam sa ajung sa traiesc ce vedeam in filme.
acum scriu asta doar de dragul si de dorul de a scrie.
am un zambet tamp de implinire pe fata si practic nu mai am ce sa scriu.
stiu doar cu siguranta, ca nu as da asta, doar pe ideea de a scrie din nou despre cum era.
nu o sa scriu mult. se pare ca era adevarat: "trebuie sa fi trist sa poti scrie asa frumos".
probabil am facut un pact cu ceva sau cu cineva, sa imi dau scrisul pentru fericire
...si nu regret. nu as schimba nimic.
acum invat. invat cum e in jumatatea cealalta. multumesc pentru asta.
acum nu mai sunt o curva a aparatului cardio-respirator.
poate de acum, voi face ca inainte.
inainte cand am inceput prima oara sa dau forme literelor aici.
atunci voi scrie iar despre alti. sau poate nu. inca trebuie sa stea la copt aceasta idee.
se pare pana la urma ca maselele de minte trebuiesc scoase la un moment dat in viata.
dar nu-i nimic. exista amestecul de protoxid de azot si oxigen.

roluri

2010-03-31T21:35:00.005+02:00

<< teatrul ieftin in care tu te prefaci ca ma vrei doar pe mine iar eu ma prefac ca te cred.
teatrul ieftin in care eu vin seara acasa obosita si te gasesc fericit ca n-am fost si cu vina in ochi si ma prefac ca mi-e somn.
teatrul ieftin in care tu te prefaci ca ma iubesti iar eu ca pot iubi pentru 2.
copilul moare de foame iar noi murim fara iubire ca 2 straini ce se saluta pe strada - din cand in cand – si merg mai departe cu vina ca nu s-au oprit.
noi nu ne mai oprim nici macar pret de-o partida de sex de dragul vremurilor bune.
mi-e dor de teatrul ala ieftin pe care il jucam cand ploua afara iar noi ascultam tunetele.
mi-e dor sa mergem impreuna la mare la munte
of, unde n-am fost, fara ei.
mi-e dor sa ma-nvelesti si sa zic pupa-ma iar tu cu privire de copil sa o faci desi in tine e acel maniac ce gandeste “iar ai facut ceva”
teatrul tau ieftin cu tine cu ele ramai cu ele, caci un pic mai bine daca jucai nu mai murea de foame copilul iar eu nu mai plecam plina de sange.
teatrul ieftin ar fi putut fi asa mult pentru amandoi.
tu n-ai stiut iar eu inca ma visez stand in fund pe bordura din fata casei tale, aruncand cu pietricele in geam, iar tu venind sa ma iei inauntru si facand dragoste-n patul tau, ca apoi la plecare, sa zici: “iar ramane casa goala fara tine”.
eu plec iar tu devii monstru. copilul moare de foame iar. >>

sursa: link!

re-simtire

2010-03-31T21:24:00.003+02:00

<< "trebuia, ca odata cu primavara, sa-nvie si sufletul meu.
trebuia sa uit totul si sa incep noua mea viata atunci cand am ars, rupt, sfasiat tot ce ma mai lega de… trecut.
crezi ca daca nu am mai scris inseamna ca am uitat? am trecut? nu te mai iubesc? nu mai urlu?
nu mai pot sa nu scriu pentru a te feri pe tine de durerea de a citi pentru ca durerea mea de a nu avea unde sa-mi urlu sufletul e mai mare decat orice ai putea tu simti.
cum sa poti uri si iubi aceeasi persoana in acelasi timp?
cum sa ii ravnesti sarutarea si-a doua secunda sa plangi, sa te uiti cu frica la trecut si sa tipi ”nu mai vreau!”
cum sa te temi de ceea ce iubesti si cum sa iubesti lucrul de care te temi?
ai avut dreptate. singura sunt. ai gresit insa cand ai zis ca nimeni nu ma-ntelege.
oamenii inteleg dar noaptea sunt doar ai lor. iar eu a nimanui.
cand zidurile-ncep sa cada si totul se darama-n jurul meu nu mai raman decat stafii.
amintirea ta, un zambet rar sters deja partial din memorie. vocea ta. sentimentul ca am pierdut ceea ce cautam de-atatea vieti… emotia re-sarutarii…
urmate de cele mai negre imagini din viata mea:
o femeie agatata de sfori cu capul in jos. sforile lui.
masina rece si sentimentul de femeie usoara ce il simtea de fiece data cand el spunea… ”te va ajuta”.
drumul infinit de tacut deranjat de suspinele ei cand el nici macar n-o privea.
florile aruncate candva la gunoi dupa care ea ravnise atat timp.
furia lui si neputinta ei atunci cand ea ii spunea ca-i la fel.
increderea ca el poate fi altceva cand el incerca doar sa fie ce-a fost si-nainte, caci oamenii, de la o varsta, traiesc acelasi cerc.
cercul meu inainte ducea la copii.
cercul meu acum nu duce nicaieri, doar ma plimb singura in locurile unde pana ieri mergeam impreuna, acum sunt doar eu si cadavrele celor blocati in sfera asta cu mine.
numai eu am ramas vie daca pot spune asa.
blocurile de piatra nu simt. fericirea e deja ceva de moment ce trece pana sa-mi dau seama ce-a fost.
sunt rece ca gheata, nu, n-am murit - inca - insa nu as spera la mai mult daca as fi in locul vostru.
”gaseste-ti pe altul” spun toti. e usor sa spui ”plec pe luna” si e greu de facut mai ales daca nu vrei, sau nu vezi de ce ar trebui sa vrei.
barbatii nu apar peste noapte in fata mea zicand ”domnita, vreau sa te cuceresc”.
singurii barbati care-apar nu sunt barbati deloc si tot ce-mi inspira ei e un vulgar ”vreau sa te …” auzit de prea multe ori ca sa nu mi se faca scarba.
trist e c-am sa te caut chiar si in toti barbatii din viata mea.
si voi muri singura pentru ca nimeni nu va mai fi la fel de bun si rau ca tine. >>

sursa: link!

re-vedere

2010-02-08T20:35:00.007+02:00

vrei sa fiu sincera? uite:
acum scriu pentru ca sunt trista. iar. uitasem cum e sa te ineci in lacrimi incercand sa spui un "pa", care oricum nu iese pe gura, inainte sa se inchida...usile liftului, telefonul, ochii.
am uitat cum e sa sufar. am uitat cum sa fac dragoste cu durerea. am uitat cat de incomode si ce mancarime exista intodeauna sub masti. am uitat cum sa ma uit in ochi fara sa se vada tot.
am uitat.
cred ca fericirea mi-a dat amnezie. a sters cum sa ma prefac.
fericirea nu e ca mersul pe bicicleta - care nu se uita niciodata.
as vrea pentru 1 secunda, sa simta toti uraganul din mine, ca apoi sa fie liniste. sa taca toti.
apoi as da drumul la acest uragan, sa se manifeste.
i-ar scoate din perplexitate. pe toti. si si-ar revenii. iar eu as ramane goala. sa nu mai simt nimic.
nici inainte nu mai simteam, dar totusi reusisem. reusisem cumva. reusisem sa fiu vie. sa traiesc, sa fiu efectiv o femeie implinita. dar nu. gata. stop. iuberea e doar un subiect de conversatie.
poate ca iubirea E ca mersul pe bicicleta - nu se uita niciodata.
oricum ar fi, sa stii ca ma doare pielea. ea ma doare cel mai tare. din toate astea. ea e granita. de ea nu poate trece durerea.
zvacneste si se zbate sa se opreasca, dar nu.
ea e cea ce trebuie respectata. ea si atat.
poate si eu. dar mai putin.
acum doar ma uit in jur si...incerc sa nu gandesc. ca sa pot dormi noaptea, iar cand ma trezesc, imi urlu:
"nu, nu. taci si adormi iar, ca sa mai treaca ceva timp!".
atat. nu am un final la cuvinte. doar la ganduri.

stiu acum ca felinarul tau lumineaza mai putin daca felinarul meu...

2010-01-24T22:01:00.005+02:00

Blog The Theatre la Bulandra-Bucuresti

2009-11-12T07:49:00.000+02:00

Festivalul Blog the theatre la Bucureşti –
13 – 16 noiembrie 2009
În cadrul programului BULANDRA UNDERGROUND

Există blog şi există teatru. Sau invers. Sau, de fapt, ordinea nici nu contează. Ceea ce contează este că teatrul joacă bloguri şi blogurile joacă teatru. Aşa a fost în 2008 când Teatrul Bulandra (membru al Uniunii Teatrelor din Europa) a aşezat România între cele cinci ţări care au participat la proiectul Blog the Theatre, iniţiat de teatrul austriac Schauspielhaus din Graz.

Ideea era simplă. Se formau echipe care scormoneau blogurile în căutarea unui mesaj „jucabil”. Apoi se puneau scenariştii pe treabă şi îi dădeau mesajului un verb numai bun de rostit de actori şi de gestionat de regizori. De la noi au fost selectate în urma lecturilor publice cinci texte/bloguri (Ozanessme, Kaiser Gogu, Janie, Abjectu şi Zuzu) din care s-au născut trei piese. Toate trei au participat la competiţia din Austria (Graz), alături de celelalte 12 (câte 3 din alte patru ţări). Sună complicat? În fine. Simplificăm.

Producţiile prezentate de TEATRUL BULANDRA la Graz au fost: Re:Re:Re: Hamlet de Maria Manolescu / regia Radu Apostol, după blogurile Ozanessme şi Zuzu, Buy me with a coffee de Peca Ştefan / regia Ana Mărgineanu după blogurile Ozanessme, Kaiser Gogu şi Janie şi Scent of a woman de Marius Pescaru şi Daniel Popa / regia Daniel Popa după blogul Abjectu’, piesă care a ocupat locul III în cadrul concursului din festivalul BLOG THE THEATRE de la Graz.

Locul întâi a fost câştigat de WE THE KIDS OF THE NET, după un blog polonez, iar locul doi l-au luat italienii de la Teatro Garibaldi di Palermo.

Acum, şi mai simplu: TEATRUL BULANDRA şi Uniunea Teatrelor din Europa te cheamă să vezi cum citeşte Teatrul un blog şi cum scrie un blogger piese de teatru, în cadrul festivalului BLOG THE THEATRE de la Bucureşti (13 – 16 noiembrie 2008).

Progamul e cam aşa:

WE THE KIDS OF THE NET / SCHAUSPIELHAUS, Graz, Austria

Premiată cu locul I la Festivalul BLOG THE THEATRE (mai 2008), piesa a fost adusă la Graz de Narodowy Stary Teatr din Cracovia – Polonia. Aşa cum prevedea proiectul, piesa câştigătoare urma să fie preluată, montată şi inclusă în repertoriul său de teatrul din Graz, ceea ce s-a şi întâmplat. Acum Teatrul Bulandra şi Uniunea Teatrelor din Europa aduc la Bucureşti piesa polonezilor montată de austrieci: We, the kids of the net –

Duminică 15 şi luni 16 noiembrie, Sala Icoanei, ora 20.00

TEATRO GARIBALDI DI PALERMO, Italia

După ce a câştigat locul II la Festivalul BLOG THE THEATRE de la Graz, Teatro Garibaldi di Palermo vine la Bucureşti cu două producţii:
Sâmbătă 14 noiembrie, Sala Izvor, ora 20.00 – spectacolele: GiOtto şi ULTRAS
Duminică 15 noiembrie, Sala Izvor, ora 20.00 – spectacolul ULTRAS

TEATRUL BULANDRA, Bucureşti, România
PARFUM DE FEMEIE / Scent of a woman de Daniel Popa şi Marius Pescaru

Motto : Când eram mic imi doream si eu un tampon, ca sã pot si eu sã inot, sã dansez, sã cãlãresc si sã fac tot felul de chestii ca tipele din reclame…

Spectacolul este regizat de Daniel Popa, după textul TAMPOANE PARFUMATE de Marius Florin Pescaru, blog Abjectu’. Producţie a Teatrului Bulandra, PARFUM DE FEMEIE a obţinut locul al III-lea la Festivalul BLOG THE THEATRE de la Graz .

Din distribuţia spectacolului fac parte Marius Capotă, Manuela Ciucur, Adrian Ciobanu. Spectacolul, având la bază un text extrem de controversat, ne plasează în lumea advertising-ului şi ridică întrebări ca: “Este totul de vânzare?” “Există lucruri despre care putem vorbi şi lucruri despre care nu?” – Vineri 13 şi sâmbătă 14 noiembrie, Sala Icoanei, ora 20.00

Duminică, 15 noiembrie, o seară specială la Sala Icoanei – discuţii libere. Despre ce? Păi, poate ai auzit de proiect şi (nu) ţi-a plăcut. Sau poate afli acum şi ai o opinie. Sau poate vrei să fie jucat şi textul tău... Sau poate doar îţi place la teatru. Sau mai bine vii şi laşi Bulandra să se exprime underground (că tot se cheamă programul aşa).

Noi te aşteptăm. Tu nu trebuie decât să vii... şi nu uita să scrii în continuare. Pe blog!

TEATRUL BULANDRA a răspuns provocării lansate de iniţiatorii proiectului BLOG THE THEATRE demarând, cu această ocazie unul dintre cele mai importante programe ale sale – BULANDRA UNDERGROUND.

Prin BULANDRA UNDERGROUND, teatrul doreşte să promoveze evenimente neconvenţionale, alternative repertoriului său clasic. Programul vine în sprijinul creatorilor tineri şi independenţi care, altfel, găsesc foarte greu posibilitatea de a se exprima. Bulandra Underground este, in acelasi timp, un proiect prin care se doreşte ca publicul să devină conştient şi de alte forme de a face şi de a înţelege teatrul.

puls

2009-09-19T21:31:00.006+02:00

si uite cum stau si ma gandesc de ceva de timp ce sa scriu. ce sa povestesc. ce sa descarc. nu am ajuns la o concluzie, dar stiu sigur ca trebuie sa spun. trebuie sa spun ca...sunt om. am crescut, iar acum sunt un om mare mai exact.
nu stiu cand si cum s-a intamplat, dar m-am trezit vorbind pe strada despre responsabilitatile mele. despre ce trebuia sa fac in ziua aia. despre faptul ca efectiv trebuia. nu puteam amana. despre faptul ca nu dorm noptile pentru a le putea duce pana la capat.
e adevarat ca noaptea am cel mai bun randament, dar...Eu, eram cu "trebuie" in gura.

sunt o fire perversa. uneori o dau putin in sadism, dar "trebuie", la mine in gura, suna al dracu de sexual. poate mi-se pare, dar asta e starea care mi-o induce.
a trebuit vreodata sa simti gelozia?
dar invidia?
pentru mine amandoua sunt la fel de puternice ca intensitate.
da, am formulat bine: "A TREBUIT vreodata sa simti gelozia/invidia"
"trebuie" asta vad ca isi cam face loc in viata mea. mi-se baga singur pe gat. problema e daca eu imi incordez sau nu gatul. ca sa inghit. el oricum intra, toata treaba e daca il las sa alunece lin sau incerc sa ii pun piedica.
indiferent ce as alege, odata trecut de marul lui adam, dus e.

l-as lasa sa se duca lin. sa alunece, dar eu sunt o fire puternica. eu stiu doar sa lupt orbeste. ca o mama ce isi apara puii. ma rog, in cazul meu, eu ma apar pe mine. nu asta conteaza. conteaza doar ca...cu riscul de a suna nebuna, traiesc. am aproape viata care mi-am dorit-o cand eram mica. cand eram mica si mama incerca sa ma pregateasca pentru viata, spunandu-mi ca la mine va fi altfel. si atunci acceptasem. acum nu. am luptat de atunci ca la mine sa nu fie "altfel", ci sa fie "la fel".

abia dupa toate astea am inteles si care e povestea cu invidia. povestea pe care o auzeam de fiecare data: "nu e bine sa fii invidioasa si tu ai ce altii isi doresc".
da. am si sunt recunoscatoare. zilnic sunt recunoscatoare, dar...cand munca ta, in care investesti ani, emotii, trairii, e luata si folosita de altii, e imposibil sa controlezi sentimentul acela de "al tau".

si uite asa te trezesti stand in pat, cu ochii in tavan, intr-o pozitie in care nici un muschi sa nu depuna vreun efort...poate decat pleoapele, cand le strangi cu putere, dar neincruntandu-te, cu cainele stand la picioare, umezindu-ti probabil buzele uscate de la oftatul sec, scurt si uscat...asteptand ca el sa plece sau sa vina de la altcineva.

e greu. e greu pentru ca eu ma pot controla. dar nu si acum. nu si la cel care ma lasa sa am grija de copilul din mine. nu la cel care ma lasa sa ii fac copilaria fericita copilului din mine. da, e greu sa nu o dau in egoismul unei mame, ca sa imi apar puiul.
e greu, dar vorba aia: "trebuie".
unde si cand s-a intamplat, nu stiu.
de ce "trebuie"?
pentru ca a trecut deja de marul lui adam, iar calcaiul lui ahile imi da ca ordin:
"trebuie inaintare doamna mea!"

mimica

2009-08-22T20:51:00.008+02:00

- stii ce? a trebuit sa spun gata.
a trebuit sa imi spun gata.
a trebuit sa spun stop.
trebuie sa se termine.
mi-e din ce in ce in ce mai greu sa ma prefac.
da. eu nu mai stiu sa joc teatru.
nu mai pot fi actrita "perfecta".
nu mai pot "juca".
nu imi mai pot juca "rolul".
da da da! nu nu nu!

[si atunci mi s-a zbatut degetul aratator.
de la mana stanga.
si se zbatea, si zvagnea...exact ca un penis in erectie.
parca sa imi arate directia. pe unde sa o iau.
cu toata forta lui se incorda si imi arata sa ma duc.
incolo. incolo!
incolo era inainte.
ma uitam la el, sa il linistesc, ca stiu deja:

"exista dragostea adevarata, dar nu pentru mine." stiu.
stiu ca:
"traim o singura data fiecare viata." da, stiu si asta.
mai stiu si ca:
"nu vreau sa fiu ca acei batranei care s-au casatorit la varsta de 80 de ani; asta dupa ce le-au murit sotii fiecaruia, desi ei s-au iubit dintodeauna."
si cu siguranta stiu ca:
acea seara, in care peste tot unde paseam era o scena, iar noi ne jucam exceptional rolul ~ acea seara a fost de fapt realitatea.
realitatea asa cum ar trebui sa fie.
m-am simtit perfect jucand rolul unei femei ce era fericita, implinita, iubita, admirata, respectata, etc.
cred ca acea seara e visul tuturor femeilor.
dar nu mai vreau sa fim actori ca sa ma simt fericita.
devine din ce in ce mai greu sa ma prefac ca nu se intampla.]

- da, intradevar, mai bine mai tarziu decat niciodata. mai bine mai tarziu si de mai multe ori, decat prea devreme si doar o data.

dar stii ca toata viata am fost in impartita in 2?
in subiectivism si obiectivism;
dar subiectivismul, desi ascuns, a fost intodeauna al meu.
doar al meu!

- ...o sa fii iar fericita?
- dar sunt.
- nu si cand toti pleaca acasa.
- alternez intre "te rog, minte-ma frumos" si "te rog din nou, zi-mi sincer".
acum fac lucruri pe care nu le faceam la 15 ani.
da. si ce?
asa e, si crezi ca sunt mai fericita? nu.
- suntem fracturati...

- inchipuie-ti ca acum ma fixezi cu privirea. fara sa iti impui sa intelegi sau sa crezi ca ai puteri supra-naturale.
pur si simplu, uite-te:
pasiunea inseamna durere; iar secretul este durerea in cur.

citez: "singuratatea creste in mine flori, iar eu sunt slaba. la propriu. iar tu la figurat."
asteapta. crede el. el crede ca asteapta.
am incheiat citatul.

si eu astept.
cand o sa cresti, si o sa te maturizezi, si o sa intelegi,
sa pui repede mana pe telefon sau pe orice mijloc de comunicare sau sa vii repede si sa-mi spui.
si sa o faci inainte sa fie prea tarziu.

poate mai ramane o farama de timp acolo; ceva...

doar atata timp comun, ar trebui sa duca si el spre o noapte in care sa nu mai albesc...
...ma prefac eu.

"preparare pentru evacuarea sufletului"

2009-08-16T21:14:00.005+03:00

- desi imi place cum suna, cum ai putea tu sa iti evacuezi sufletul?
- de ce sa nu pot?
- pai cum ai putea, daca ai vrea?
- impingem incet, incet asa...
- am incercat zilnic ceva cu sufletul meu, dar esec peste esec.
- ce ai vrea?
- sa ii dau cea mai perfecta culoare! sa scot acel gri si sa il inlocuiesc.
- dar poate ai facut-o deja.
- am incercat, dar ce a intrat in loc de gri nu m-a prins. tu ce culaore ai?
- nu stiu. nu m-a interesat. stiu sigur ca e una, dar nu m-am omorat cu asta.
- eu ti-as da acel verde crud. stii de ce? pentru ca una chiar ca tine, rar vezi. rar. mi-ar placea chiar sa te stiu. mi-ar lua foarte mult, stiu si asta. esti complexa.
- ...sau pur si simplu nu vorbesc de mine.
- ia spune-mi, mai e acolo?
- nu.
- deci noaptea esti singura.
- oricum sunt.
- nu, atat cat este fizic acolo, e "bun".
- intelegi.
- nu.
- stii la ce ma refer!
- chiar daca o fac, nu imi dau seama. am ajuns sa simt lucrurile, dar daca nu e treaba mea, nu ma bag. toti tebuie sa “traiasca”. inclusiv tu.
- stiu, dar uneori simt nevoia sa vorbesc cu tine. doar sa vorbesc, atat.
- ca de la coarda la coarda. ca inainte. ca de la zeu singuratic si puternic, la similar. cacat! nu e bine sa fii zeu. degeaba esti zeu, mor toti de langa tine si la ce iti mai foloseste puterea? puterea e mai a dracu ca heroina. am reusit sa ma las, dar cat am suferit...nu vreau sa fiu zeu. nu mai vreau.
- si tu esti singur acolo? poti vorbi?
- da, evident, nopatea sunt singur. e drept, azi m-am vazut cu ea, cu ei, cu restu, cu toti si o sa ma vad si maine, dupa ce ma odihnesc. dar acum sunt singur, da.
- ma uitam la tine cand fumai pe scara aia. imi era asa dor de tine... si nu incepe cu teorii, doar las-o asa cum a picat.
- din multe puncte de vedere, da, si mie. cred cel putin. m-am schimbat, recunosc. e timpul sa o faci si tu acum. altfel mori. asa cum as fi murit si eu daca nu m-as fi schimbat. am facut eu primul pas, poftim! tu trebuie sa urmezi. trebuie
- m-am schimbat si eu. “dorul” nu stii ca era din vechea “eu”?
- sa vorbim pe fata. vechiul "tu" e o combinatie de “fetita vulnerabila” si o “boarfa batrana si TBC-ista”.
ca si vechiul meu.
desi, sa nu vorbim prostii.
care "vechiul", "vechea"?
doar le-am ingropat, mai adanc, sa nu vada "altii", “altele" ca fug.
ce suntem noi, putin simt, stiu, vad, aud, miros, gusta, etc.
asta e alta poveste.
dar...trebuie sa ne jucam rolurile mai bine sau ramanem singuri. facem implozie.
suntem nebuni amandoi si stii asta.
trebuie doar ca eu sa incep sa folosesc asta in avantajul meu.
ca imi place, ca nu imi place, nu stiu, dar parca ma simt mai liber.
e drept, nimeni nu e intradevar Acolo.
doar stii ca: singuratatea e in noi si vorbim despre ea doar ca sa ne putem numi “lume”.

2009-07-16T10:04:00.001+03:00

e!

2009-07-10T21:47:00.003+03:00

el e bun. bun pentru confesiuni si pentru chestii taioase. ca lama. pentru mine.
iar uneori...amagirea e cel mai dulce narcotic.

sigur ca "vreau" nu functioneaza mereu.
poate din cauza ca il folosim in atatea feluri: ca o arma, ca o scuza, dar cand vrem cu adevarat, cand o facem cum trebuie, cand o spunem din suflet...

cand faptele noastre exprima ceea ce vorbele nu sunt in stare...
cand vine asa cum trebuie, "vreau" e perfect.
cand vine asa cum trebuie, "vreau", e ca o binecuvantare.

si...sa stii ca in blocul acela de piatra, e ceva!

ciocan

2009-07-10T20:12:00.003+03:00

am vrut sa scriu. am vrut sa intru din nou in starea aia si sa scriu. sa ma fac gropar(a) de mine insami. aici. dar nu. s-a rarit. starea vine din ce in ce mai rar, iar cand vine, de-a dracu vine intr-un moment in care nu am cum sa scriu.

acum, in mine, acea straina mi-a luat locul. fiecare are mica sa tragedie, mica drama, mica problema, mica depresie, mica...nu. marea. marea piscina! da, eu cred ca omul poate fi comparat cu o piscina.
o piscina cu o parte mai adanca si cu o parte mai putin adanca.

mai nou, incerc sa fiu lipici - sa nu ma rup.
intorc obrazul intodeauna pentru ca nu exista umbra fara soare.
sincer, am ajuns la concluzia ca "poate" si "daca" sunt mai fericiti ca noi. sau ca mine. nu stiu.
nu mai pot sa mint. nu mai vreau sa mint. pentru alti. nu mai vreau sa fiu eu "stalpul". acum vreau eu sa am parte de asta. prin vene imi curge timp, am nevoie de repere si certitudini.

rad cand ma vezi plangand. rad cu lacrimi de crocodil. rad tocmai pentru ca tu nu ma vezi niciodata plangand. vroiam sa nu mai lupt. sa lupti inseamna sa-ti pese, dar nu. razboi sa fie.
eu iubesc diferit, pot fi detasata si rece. sa-mi analizez bataile inimii. dar pot fi si eu... Eu cu adevarat.

ma sperii cand pui mana pe mine. tresar.
tresar sa nu te arzi. eu ard. sunt fierbinte. carbonizata...
tu?... poti sa urli cat vrei. doar...sa nu fugi prea devreme.
stiu ca expir un fum fals, dar acum iubesc oglinzile.
ma uit in ele sa n-am ciocolata la gura si plec.

nu stiu ce pact ai tu cu dumnezeu, dar intr-o lume perfecta, stiu ca eu nu as exista.

cand o sa vreau destul de mult, o sa-mi exprim gandurile.
apoi, o sa ma las pe spate, o sa te rog sa-mi aprinzi o tigara si o sa vizionez filmul in care tu pleci.

post scriptum: eu, in general, nu prea mananc ciocolata...

dupa...ea [de yawn]

2009-06-06T18:10:00.005+03:00

ea il simte
mult dupa

poate chiar si a doua zi dimineata
cand stau unul in fatza celuilalt
band cafea si zambindu-si tamp.
in timp ce televizorul
susura suspendat deastupra frigiderului

poate chiar si despartiti de o calatorie cu avionul
cand de mult nu se mai privesc
in timp ce beau cafeaua
pentru ca o beau pe rand.
ultimul stinge televizorul.

poate chiar si dupa ce
el isi bea cafeaua privind
pe altcineva in ochi.
zambindu-i tamp.

in timp ce

ea butoneaza televizorul
ce susura suspendat.
machiata de-a dracu
sa-l planga.

abia…
intr-o dimineata actul sexual ia sfarsit.

ea ii spune
“vreau sa iesi”

preluat de aici.

si? tu?

2009-05-20T15:24:00.004+03:00

continuarea la asta:

...

2009-02-13T22:57:00.016+02:00

atat eu cat si ceilalti va multumim!
tocmai am demonstrat ca se poate reusii.
fara voi nu s-ar fi ajuns aici.
multumesc.
multumim.

p.s. - never say never :)

the ark

2009-01-31T21:00:00.000+02:00

elephants dream

2009-01-31T20:59:00.000+02:00

ei traiesc

2009-01-16T23:17:00.000+02:00

nemiscata

2009-01-10T21:17:00.011+02:00

apogeul a fost cand mi-a spus ca nu mai stiu de gluma.

am ignorat mult timp chestia asta, dar vorba lui: cateodata cel care vrea sa uite, nu face altceva decat sa accentueze totul. si prin acest lucru, nu face decat sa isi aduca aminte si mai tare. de fiecare data.
"nu stiu ce e in capul tau, dar in al meu sunt ganduri". da, chiar ajung sa cred ca o infinitate, pentru ca nu inceteaza sa apara.
am spus multe lucruri saptamanile astea. am spus ca vreau sa ma culc cu el, ca imi doresc un copil, ca vreau sa moara un anumit om, ca nu mai vreau sa simt si...ca nu renunt.
e paradoxal.
unii oameni sunt fermi convinsi ca o sa mor inaintea lor. nu stiu de ce, dar asta e adevarul. nu tin la acei oameni, niciodata n-am tinut, dar de fiecare data cand ii vad, adica o data la 5 ani, cu o mare satisfactie le spun m*ie voua si plec mai departe. ma simt implinita atunci. doar...atunci.
de sarbatori nu m-am bucurat de brad.
si i-am zis. si lui, si ei, si lor.
si bradului.
revelion? l-am gresit. eram atat de praf incat l-am sarbatorit mai devreme cu 3 minute. cand a fost oficial, entuziasmul a dat coltul.
3 minute i-a trebuit.
el cu ea, ei cu ei, ele cu ele, ea cu el, eu fara tine. asta a fost schema pe scurt.

in concluzie, nu vreau sa ajung nicaieri cu ideea asta. pur si simplu am scris.
poate totul e scris sub forma unei glume sadice. nu conteaza. important e ca apogeul [cand mi-a spus ca nu mai stiu de gluma], intradevar a existat.
si nu ca o gluma.

pianistul

2008-12-19T00:04:00.004+02:00

si mi-a cantat la pian. iar.
am schimbt 2 cuvinte despre faptul ca cineva nu are cum sa plece "nicaieri".
l-am contrazis de vreo 2 ori, desi stiam ca are dreptate, si a renuntat. mult prea usor.
a inceput sa cante.
in jurul nostru s-au adunat prietenii lui, si ai mei, si el canta din ce in ce mai tare.
eram in dreapta pianului si toti oamenii de la mese nu faceau decat sa se uite la el cum canta la un pian dezacordat si la mine ca...deh..au ce vedea. o femeie dezacordata langa un pian frumos.
intrasem in alta lume. eram in alti ani. ma simteam ca pe o scena, in fata unui public pe care il fascinam. si asa era.
ne faceau poze profesionale ca unor vedete si fiecare se uita la placerea de pe fata celuilalt.
cred ca minutele acelea au fost o bucatica rupta din rai. desi eu nu cred in rai. dar daca el [raiul] ar exista, sunt sigura ca asa ar fi.
la sfarsit a spus ca el nu poate sa se abtina sa nu ma pupe.
a facut-o si fiecare mergea in alta directie catre masa lui.
el ca o vedeta iar eu ca o dezacordata...
numai pianul a ramas frumos.

"din mine zboara doar fluturi"

2008-12-18T23:23:00.003+02:00

incepuse sa se joace cu mine. prostii.
n-am putut sa imi pun palmele la gura si pe gura au iesit sunetele. intr-o viteza fascinanta ele s-au transformat in 3 intrebari. consecutive. relativ coerente ele asa...
- te joci? ti-ai adus aminte sa faci asta? recuperezi cumva?
- numai noua ne plac glumele noastre, numai noi radem la ele.
- tu ai impresia ca m-am nascut ieri? ca sunt venita cu pluta?
- nu, dar te prefaci foarte bine.
- intodeauna toti mi-au vegheat singuratatea, dar nici unul nu s-a oferit sa o faca sa si dispara.
- eu cred in stele. tu crezi in stele?
- tu ce crezi in ele? crezi ca ele simt? ca sunt vii?
- pe cat de vii suntem noi doi. eu cred ca o stea e vie, exact in felul in care un munte e viu.
...
si m-am trezit stand in baie, uitandu-ma la neon ca la soare.
nu mai stiu nimic de el.
nu mai stiu nimic de mine.
eu ma intreb de el.
sunt curioasa daca si el se intreaba de mine.
m-au intrebat cum ma vad la 30 de ani. le-am raspuns: o femeie cu o cariera de invidiat si singura.
au inlemnit. toti.
da, sunt ceea ce vreau eu sa fiu si altii sa creada.
e usor sa minti. minciunele mele fac dragoste cu mine in fiecare zi. intr-o zi...cred ca o sa ne casatorim. da, casatorie, legamantul acela "sacru".
atunci va fi grav. atunci...atunci va fi un sfarsit. unu din ele.

limita. "a sarii calul".
am inceput sa intrec limita, sa sar calul, pentru ca niciodata nu e acolo.
oamenii spun ca nu au forta. ca sunt doborati de diverse tampenii, dar oamenii au forta. le-o spun eu.
acum aplauze doamnelor si domnilor, aplauze pentru ca oamenii
au reusit sa trezeasca monstrul din mine.

felicitari.

gura

2008-11-06T19:05:00.004+02:00

vorbesc din ce in ce mai putin. voi vorbiti din ce in ce mai multe tampenii.
parca ati face sex si nu ati termina niciodata. nici macar de o pauza nu va faceti timp.
vorbind trece viata mai repede. vorbind aiurea nu traiti.
ma gandeam sa dau o bucata de plastelina fiecaruia dintre voi si cat timp modelati, sa pastrati linistea. sa va minunati si voi ce poate iesii din mainile voastre. apoi sa vorbiti.
daca nu ati avea potential, m-as resemna. dar aveti. il aveti si il vorbiti aiurea.
daca as fura toata apa din lume, vi s-ar usca gura. atunci ati face liniste? macar 1 minut...
asa cum sunt sigura ca daca as sta macar 1 minut cu el, nu am fi scos mai mult decat: "buna ziua" si "buna seara". atat. probabil asa si exagerez, probabil imi imaginez ceva ce nu exista. poate nu e cum cred, poate nu va fi cum si ce vreau...sau am nevoie, dar liniste stiu sigur ca va fi.
nu, nu ma intelege gresit. nu vreau sa fiti muti in preajma mea, doar sa nu mai vorbiti porcarii.
uneori prefer sa-mi fumez tigara singura.
alteori prefer sa imi pun intrebari.
iar alteori, prefer sa ma gandesc ca as vrea sa ma vezi, sa fi mandru ca am ajuns ce am ajuns...si sa imi spui. da, sa imi spui, nu sa imi dai de inteles asta.
dupa cum spuneam, unii oameni sunt stricati.
eu nu sunt o stricata.
eu ma stric.
voi v-ati stricat, voi nu va mai reparati, voi...ma stricati.
iar dansul, dansul e un inextricabil...stricat.

Cea mai frumoasa fata

2008-11-04T17:31:00.004+02:00

"Am intalnit-o aseara in La Scena. Avea 21 de ani si parul prins in dreadlocks si ochii verzi si cercel in buza de jos si vorbea putin, cu glas mic si idei precise.
Si eu, beat fiind, zdranganeam Beatles la pianina dezacordata de pe hol si ea a iesit urmata de prietenii ei si ma asculta pana cand mi-am dat seama ca ma asculta si m-am fastacit si am incurcat reul cu solul si am urlat ca in conditiile astea nu mai cant , ca eu nu am nevoie de public.
Si dupa aia i-am cantat numai ei si numai prietenilor ei, de fapt numai ei, un cantec - mai exact "Feelings", laba aia de cantec frumos - si i-am zis ca e numai pentru ea si ca eu nu stiu sa cant dar ca e numai pentru ea si ca atata pot eu canta, doar atata. Si dupa aia, dupa ce-am terminat cantecul, toti 4 m-au aplaudat, ea si prietenii ei - doi baieti si o fata - si eu m-am apropiat de ea si am sarutat-o pe obraji si pe frunte si i-am multumit ca m-a lasat sa-i cant.
Si ea a plecat ochii in jos si prietenii ei mi-au zis: "Acuma, daca tot o iubesti, ne ajuti s-o coboram pe scari?".
Si am pus si eu mana si am coborat pe scari acel blestemat scaun cu rotile care ma face pe mine sa ma intreb de ce si pe tine sa crezi ca sunt un mare sau mic romancier si am dus-o toti 4 pana jos si ea si-a intors gatul paralizat si capul paralizat si, cu gura ei paralizata mi-a spus "Multumesc".
Si ea e frumoasa si eu nu sunt si nici voi nu sunteti frumoase.
Nu, nu sunteti.
Deloc."

"sursa" - aici.

some people are just...broken

2008-11-03T19:41:00.006+02:00

- mi-e groaza ca mergem acasa...
[cu resemnare in voce]:
- trebuie, acolo e locul nostru.

ma hraneam cu iluzia de siguranta a celor 4 pereti de...acasa.
as fi vrut sa nu plec, sa raman acolo unde oamenii reuseau sa ma invie.

tu stii ce e porcaria aia de "iubire" dupa care tanjim cu totii?
inchipuie-ti asa:
2 persoane, intr-o camera de hotel si numai o patura.
e frig si patura i-o lasi celuilalt care sta la maxim 1 metru distanta.
asta e iubirea.

eu am inceput sa ma feresc de oameni. de aceea ies noaptea, iar oameni deja morti, ar trebui sa isi ia viata...

nu dragi parinti, eu sunt copilul problema, nu ei.
da dragi copii, eu sunt copilul problema, nu voi.
as vrea sa ma confruntati. de azi sunt gata.
gata sa ma impac cu ideea ca nu va fi acolo mai des ca acum, ci Mai rar.
iar cand va fi...tot cu un zid voi vorbi, tot cu un zid voi manca, tot un zid voi saruta, tot cu un zid voi face dragoste, tot cu un zid voi...voi trai.

da. recunosc. sunt trista, dar trebuie sa ma accepti, pentru ca si eu sunt om...
practic: "mi-e dor de dumneavoastra, ca unui zid de o fereastra."

oglinda minte

2008-11-03T18:33:00.005+02:00

alegeri. sa vorbim de alegeri. nu. sa vorbim de alegeri...personale. ba nu. de alegeri intime. da. cat mai intime. alegeri de care nimeni nu vorbeste, alegeri de care nici nu esti constient. alegeri...alegeri ce trebuiesc facute.
panica silentioasa. o stii? panarama, stii cand apare?
cand ai de facut o alegere.
eu...eu aleg sa nu scriu. e una din alegerile mele.
ma scuz spunand ca "nu am timp" atunci cand sunt intrebata, dar "nu am timp" e o scuza de cacat. nu. e de tot cacatul!
vrei sa stii de ce evit sa scriu?
vrei sa stii de ce nu ma mai exprim?
vrei sa stii de ce nu pot sa cer ce am nevoie?
vrei sa stii de ce nu arat ce am nevoie?
pentru ca atunci va iesi afara tot cacatul ce il ascund. or sa il vada toti. toti.
as incepe sa-mi vomit toate gandurile, unu cate unu, rand pe rand, pana la explozie - cand ar iesi totul la suprafata. toata mizeria.
atunci...atunci n-as mai putea sa ma mai prefac.
n-as avea puterea sa acopar mirosul. mirosul cacatului ce iese sau urmeaza a iesii.
aleg.
aleg astfel sa nu spun. e una din alegerile mele. trebuie respectata, asa cum si eu la randul meu, respect ca el a ales-o pe ea.
a ales-o pe ea in locul meu.
oameni din reclame zambesc frumos si par fericiti. PAR, fericiti. asa am parut si eu la alegerea lui.
m-a intrebat cum poate sa imi placa de ei.
"eu ma regasesc in ei", i-am raspuns, asa cum el se regaseste in alegerea pe care a facut-o.

acum, stai jos.
hai sa iti povestesc.
eu sunt cea care te socheaza pe strada.
cea care iti spune acum:
"buna seara. eu sunt andreea si de 20 de ani, ma lupt cu societatea. singurul lucru bun pe care m-a invatat sa il fac, a fost sa nu imi povestesc visele altora. sfarsitul acelei zile cand am inteles asta, a fost sfarsitul copilariei mele."
urmatoarea intrebare:
- "ai facut poze pe parcursul vietii?"
- "nu. nu vroiam sa dau pozei nici un dran din fericirea mea."

eu nu alerg desculta in vise, dar...dar apreciez "jumatatile" tale.
acum...acum vreau sa stiu cum te cheama, sa pot sa te uit.
alege - il rostesti sau il scrii?

Horatiu Malaele Sunt orb de Marin Sorescu

2008-10-24T18:13:00.000+02:00

o intrebare. raspunde-ti singur/a

2008-10-13T02:03:00.000+02:00

Fifty People, One Question: Restored from Benjamin Reece on Vimeo.

furie=ura

2008-09-18T20:31:00.007+02:00

au revenit.
violent.
asa am observat ca le place mai nou.
le place durerea. sa ma loveasca, sa dea in mine si sa se bucure de impact.
indiferent daca ma impotrivesc sau nu, ma lovesc din ce in ce mai tare.
cu cat mai multa brutalitate.
se bucura. se hranesc cu asta. le deranjeaza daca vorbesc despre ele. si totusi...au noroc.
ce sa intelegi tu, un biet om, a carui problema clar nu sunt eu?
daca tu nu intelegi, nu am cui sa spun.
nu am cui sa spun, nu le deranjeaza.
nu le deranjeaza egal mai multa durere.
stii cum e? in viata se deschide o usa si nimic nu mai e ca inainte.
si nimanui nu ii pasa de cum ai fi vrut tu sa fie.
te trezesti la 20 de ani ca ii povestesti unui necunoscut viata ta, el ramane perplex si tu...brusc realizezi ca nu e bine asa cum e.
realizezi ca povestesti un lucru cu bucurie si in timpul asta apar ale 7 ganduri, imagini, din care intelegi de ce nu e bine acum.
ai observat vreodata ca atunci cand vorbesti cu un om, e imposibil sa te uiti in ambii ochi?
asa ca, inconstient, iti alegi unul si iti fixezi totul in el.
ce legatura are asta? pai eu...
eu sunt intodeauna celalalt ochi.
cel "ne-ales".
asta spune totul.
daca nu spune...imi pare rau ca te dezamagesc. da, si pe tine. se pare ca nu esti primul/a si nici ultimul/a.

dar din toate astea...toate, toate da, un singur lucru imi doresc sa tii minte: refuz sa cred ca sunt o drama..

hotii

2008-08-14T23:15:00.002+03:00

daca m-ati vedea pe strada fara costum, probabil ati zice...ia uite o drogata! ati simti dezgust si ati pleca. eu nu arat ca voi. nu-mi permit. viata mea depinde de asta. nu o sa va spun ce inseamna sa fii asa.
dar...ce s-a intamplat? cum am ajuns aici?
durerea. atat de neasteptata si nemeritata, din cine stie ce motiv.
da. din cine stie ce motiv necunoscut, am mai realizat si ca nu-mi urasc usa de la intrare. de fapt, urasc...nu. nu conteaza ce urasc.

trebuia sa se termine. si s-a terminat. acum e o lume intunecata. in care ma scufund. lucruri urate si surprinzatoare; cateodata extraordinare - se varsa in mod constant peste mine si nu pot conta pe nimic.

ma intrebam la un moment dat...oare ce sau unde vad scannerele?
inauntrul capului? inauntrul inimii?
oare vad in mine? in noi?
clar sau intunecat?

sper sa vada clar, pentru ca eu nu mai vad inauntrul meu. vad doar intuneric.
spre binele tuturor, sper ca scannerele sa vada mai bine... pentru ca daca si ele vad intuneric, la fel ca mine…atunci sunt blestemata. si voi sfarsi moarta - dar vie; stiind doar foarte putin, si chiar si asta, gresit.

domnul meu si domnisoara lui

2008-08-14T22:12:00.003+03:00

cum ar fi fost?
l-as fi analizat mult, am fi stat pe niste scari, undeva afara...
am fi vorbit in idei scurte si pauze lungi-pentru ca eu as fi asteptat sa vorbeasca el, si el-eu.
dar ma cunosc. eu nu as fi vorbit.
m-ar fi bufnit rasul des. pentru coincidentele dintre noi. desi eu nu cred in coincidente...
am fi ajuns intr-un punct de tacere maxima, in care eu as fi tipat in mine constant ca sunt o proasta si ca nu fac nimic.
el si-ar fi aprins vreo 3 tigari inainte sa zic ca vreau si eu, as fi tras sa imi povesteasca "totul" lui si i-as fi multumit fara sa ii zic motivul.
sunt sigura ca m-as fi abtinut de la multe. din prostie. si mai sunt sigura ca si-ar fi dat si seama si ar fi ras ironic, spunandu-mi ca sunt ca un copil. eu m-as fi scuzat si iar s-ar fi lasat tacerea.
toata noaptea am fi facut asta, iar dimineata, cand ar fi trebuit sa plece, as fi fost in stare sa ii spun durerile si toti demonii mei, numai sa mai ramana.
dar nu, nu as fi facut nici asta. as fi facut tot posibilul sa imi vorbeasca numai ca sa ma pot holba la el. ca la o statuie. probabil m-as fi si balbait.
cred ca as fi fost penibila. da. pentru prima oara as fi fost penibila.
probabil.
asta e varianta cu buget redus a "productiei", a povestii: "cum ar fi fost.."
da. probabil ca asa ar fi fost.

cum as fi vrut sa fie?
as fi vrut sa fie...cum spune el ca mi-am tot imaginat.
as fi purtat pielea mea pentru ocazii speciale, pielea de unica folosinta.
sa o pot da jos dupa, si sa-mi ramana soare.

secretul din gradina

2008-08-04T20:00:00.006+03:00

am ajuns acolo. m-am asezat si am stat. am asteptat sa inceapa.
erau mii de oameni si totusi era liniste. parca toti sopteau.
ma fascinau, dar nu vroiam decat sa ma lase in pace.
lumea sa se prefaca ca nu sunt acolo.
nu mai conta. incepusera sa cante.
cantau pentru mine. da. numai pentru mine.
din miile de oameni, numai eu eram. numai eu ramasesem.
dar la un moment dat, am plecat si eu.
m-am gandit ca daca ma grabesc, ajung inapoi sa prind sfarsitul.
si m-am dus.
m-am dus sa il vad. stia ca o sa ii fac o vizita.
era acolo. era ocupat. nu l-am deranjat.
m-am pus undeva, cat sa nu-l pierd din raza vizuala.
si am stat.
nu faceam decat sa ma uit si sa fumez.
era multa lume. agitata.
mai bine pentru mine, nu atrageam atentia.
am asteptat un timp si am plecat.
mi-am spus ca era de ajuns pentru o seara, dar...pe drum m-am oprit.
m-am razgandit. practic nu ma grabeam nicaieri decat inapoi la cei ce cantau pentru mine.
dar ei puteau sa ma astepte.
m-am dus inapoi ..si fara sa stie, m-am pus in spatele lui. undeva putin mai la dreapta.
mi-am petrecut ceva timp acolo, gandindu-ma la toate prostiile si scenariile posibile si imposibile.
macar astea imi luau gandul de la alte prostii.
deja se facuse tarziu. lipsesem prea mult de dincolo. dar parca nimic nu ma facea sa ma duc inapoi. as fi ramas acolo, chit ca stateam singura.
m-am dus langa el, sa ii spun ca am fost, si ca acum plec.
da, m-am dus langa el... si atat. nu i-am mai zis nimic.
era cu spatele spre mine.
i-am pus mana stanga pe spate, putin sub omoplatul drept...si am stat cateva secunde.
am strans pumnul, m-am departat incet si am plecat.
am mers incet...cum mergi la o plimbare.
cand am ajuns inapoi, ei inca cantau. in continuare, pentru mine.
am plecat pe jos acasa. in acelasi ritm cu care ma intoresem la miile de oameni.
era acolo cand am ajuns.
i-am spus buna seara, am vorbit un pic si fiecare a plecat unde avea treaba.
eu nu aveam treaba.
nu stia ca am fost.
i-am spus eu.
m-a intrebat cum mi-sa parut si i-am spus ca nu fusesem atenta la asta.
"asta" adica la ce se referea el.
e bine ca nu stia ca am fost acolo.
asa cum e mai bine sa nu stie ca acum - are un fluture pe umar. exact acolo unde l-am pupat, inainte sa plec.

pudism

2008-07-31T23:39:00.008+03:00

[prima reactie:]

- iar n-ai dormit!

[incepe discutia:]

- mda...buna si tie; imi pare bine sa te vad; am vorbit si ieri; stiu; sunt ok; nici o problema; nu-ti fa griji; bla bla bla. acum da, puteai incepe zic eu. deci...ia spune-mi, era cumva un repros?
- nu...chiar. dar nu ai dormit.
- nu, nu am putut sa dorm. mare diferenta.
- pai de ce?
- pai pentru ca nu am putut.
- pai lasa ironia.
- pai lasa reprosul.
- de ce nu ai putut?
- chiar te intereseaza sau...?
- sau ce? da, bineinteles ca ma intereseaza.
- sau nimic. au revenit.
- cine?
- ele, ei, nu stiu cum sa definesc.

[nedumerirea calca podeaua.]

- bun...continua.
- ce anume? sa "definesc"? nu stiu cum. pur si simplu s-au intors. iar ma duc la disperare in fiecare noapte. nu stiu cum sa le opresc. aseara am tipat la ele. s-a speriat cainele, ele nici nu au clintit. era un haos total. indiferent unde eram sau cum stateam, ele erau acolo. as vrea sa taca, sa ma pot odihni. devin puternice noaptea. intense. ma scot din minti. nu! daca m-ar scoate din minti poate nu le-as mai auzi. ma tortureaza. mai au putin si deja incep sa ma atinga cu tentaculele lor.
- m-ai pierdut...
- in toate sensurile. da, stiam.
- pot sa fac ceva?
- da. nu imi mai reprosa. sunt nevoita sa fac asta, nu o fac din placere.
- ar fi bine sa iti opresti transformarea...
- poftim?
- transformarea.
- adica? ce transformare?
- cum e sa te agati de ceva ce nu e acolo? e ca o cadere constanta in gol, nu? te obisnuiesti cu senzatia in timp, dar din cauza vitezei din ce in ce mai mare, tot simti atingerea vantului, aerului, de sub tine. singura ta podea.

[soptind:]

- nu o lasa sa te domine...
- ...pe cine?
- rautatea.
- dar nu fac asta...
- nu?
- ...
- nu atinge oamenii care nu merita. contactul fizic e esential in viata. ti-au pus cutite si ace pe tine. nu toti sunt facuti sa reziste contactului. cei care o fac...sunt cei care trebuie si cei care pot sa o faca. atat. nimeni altcineva. iar cand cineva o va face, multumeste-i. e singura rasplata pe care o poti da...tu.
- nu e intentionat...
- nu. nu intodeauna. multi sar din prostie pe tine. tu nu ar trebui decat sa ii analizezi. dar uneori, tu te duci la ei. ii intorci astfel incat sa iti satisfaca tie nevoile. nu. tu nu trebuie decat sa ii privesti. esti undeva prea "sus" pentru altceva.

[si brusc, pe spate, simt cum urca o tentacula.
iar incep.
ele, gandurile, iar apar.
si ei, oamenii, iar dispar.
reprosul...reprosul era numai un gand.
iar eu, eu cea cu ace si cutite, las podeaua - vantul, aerul - sa imi ridice hainele, sa ma simt si eu... goala.]

2008-07-30T10:40:00.003+03:00

copywright: matze

Festivalul Dramaturgiei Romanesti, 4-12 octombrie, Timisoara

2008-07-30T10:26:00.002+03:00

A XIV-a editie a Festivalului Dramaturgiei Romanesti, care se va desfasura in perioada 4-12 octombrie la Timisoara, va reuni alaturi de teatre reprezentative din tara, trupe si companii din strainatate.

Selectarea spectacolelor pentru aceasta editie a festivalului a fost realizata de criticul de teatru Cristina Modreanu, selectioner unic al evenimentului.

Spectacolele prezentate in cadrul Festivalului Dramaturgiei Romanesti, 4-12 octombrie 2008

- Interzis sub 18 ani de Mihaela Michailov — Teatrul Foarte Mic Bucuresti
- Complexul Romania de Mihaela Michailov — Teatrul National Bucuresti
- Chat de Stefan Caraman — Teatrul Pi Buni Piatra Neamt
- Deformatii de Claudiu Komartin, Mitos Micleusanu, Razvan Tupa si Adina Zorzini — Teatrul Luni de la Green Hours Bucuresti
- Ziua f… a lui Nils de Peca Stefan — Teatrul Luni de la Green Hours Bucuresti
- Ploaia care nu inceteaza de Theo Herghelegiu — Teatrul Bacovia Bacau
- Nevasta lui Hans , dramatizare de Ion Sapdaru inspirata din proza lui Nichita Danilov — Teatrul National Iasi
- Amoc de Alexander Hausvater dupa Stefan Zweig — Teatrul Clasic Arad
- Amalia respira adanc de Alina Nelega Cadariu — Teatrul Act Bucuresti
- Jocul de-a adevarul de Lia Bugnar — Teatrul Metropolis Bucuresti
- Spalatorul de creier de Matei Visniec — Teatrul de Garaj si Curte Timisoara
- Spovedanie la Tanacu dupa romanul jurnalistic omonim de Tatiana Niculescu Bran — Teatrul Odeon Bucuresti
- Portretul Doamnei T de Ana Maria Bamberger — productie ArCub Bucuresti
- Mansarda la Paris cu vedere spre moarte de Matei Visniec — Kulturfabrik Luxembourg
- FUCK YOU, Eu.ro.Pa! de Nicoleta Esinencu — Europ’Artes Paris
Sta sa ploua de Lia Bugnar — coproductie ICR Praga / Prvni Divadelni Druzstvo Praga, Cehia
- Stop the Tempo! de Gianina Carbunariu — coproductie ICR Praga / Universitatea de Arte din Bratislava, Slovacia
- Coca Blues de Ioan Peter — Teatrul National Timisoara
- Future (titlu de atelier) de Gianina Carbunariu — Teatrul Foarte Mic Bucuresti
- Bulandra Underground - Blog the Theatre de Maria Manolescu, Stefan Peca si Daniel Popa — Teatrul Bulandra Bucuresti
- Urban Kiss de Razvan Mazilu — Teatrul National de Opereta Bucuresti

Totodata, in cadrul festivalului, va fi organizata cea de-a III-a editie a Concursului National de Dramaturgie Romaneasca, avand ca obiectiv central selectia si promovarea unor piese de teatru inedite, care nu au mai fost montate sub nici o forma artistica. Concursul se adreseaza dramaturgilor de limba romana debutanti sau deja consacrati, din Romania si din diaspora si se va finaliza prin decernarea Premiului I, Premiului II si Premiului III.

el cica le stie, el nu le stie deloc

2008-07-24T22:04:00.005+03:00

gata. am concluzionat.
citeste. el citeste. citeste ce scriu eu aici.
e bine. e foarte bine. pot sa ii spun tot. acum. aici. pe terenul meu.
nu. nu e bine. nu e deloc bine. daca realizeaza ca despre el vorbesc? nu.
nu trebuie sa stie. nu vreau sa stie. s-ar schimba totul si stie asta. desi neaga.

i-am spus. i-am spus in fata ca e un nesimtit. stiu ca suna invechit, dar i-am zis. i-am repetat chiar de 2 ori. i-am zis si ca din cauza lui sufar de inima. si de nervi. si de panica. si tot din cauza lui sunt ipohondra.
nu-mi vine sa cred. am reusit. cu palmele inghetate, transpirate si intepandu-ma...i-am zis.
era cu spatele. nu ii vedeam fata, reactia, culoarea pielii, incordarea, tensiunea, nimic.
in liniste m-am pus in usa, am respirat adanc, dar silentios. am tinut aerul in piept vreo 5 secunde...si am inceput.
l-am facut monstru.
a strans pumnul. a fost singurul gest pe care l-am putut interpreta, care l-am vazut.
am continuat.
i-am spus tot. nu plangeam, nu mi-era frica, nu mai aveam nici o retinere. ce se putea intampla?
vorbeam.
scuipam.
nu scotea un cuvant, nu se misca, nu se intorcea.
parca nici nu ma auzea. dar eu tot continuam.
ii tot spuneam de calvar.
calvarul facut de el.
nu conta ca ma ignora, eu ma goleam. ma simteam libera. indiferent ca el nu realiza.
cand am terminat [terminat insemnand ca am si repetat unele lucruri], am plecat.
m-am lipit de un zid si nu faceam decat sa respir. cateva secunde m-am simtit libera. goala.

evident ca nu a durat mult. era imposibil. starea a revenit, in ciuda tuturor eforturilor mele.

nu ii spusesem tot.
uitasem.
uitasem sa ii spun...totul.

nu facusem decat un amalgam de cuvinte, cat de cat corente, in care nu reuseam sa ma decid daca merita sau nu sa fac asta.
nici macar nu l-am intrebat care e culoarea mea preferata.
de mult vroiam sa il intreb.
stiu ca oricum nu mi-ar fi raspuns. ori probabil ca nu ar fi stiut, ori probabil ca orgoliul nu l-ar fi lasat.
pacat.

pacat si faptul ca nu de el vorbeam mai sus cand am spus ca "i-am spus".
lui [celuilalt] nu am cum sa ii spun. dar, dupa cum am zis...el citeste.
vede exact ce incep eu sa vad acum.
el tace si eu zic tot.
are controlul.
si eu il am. cu altii.

trecutul isi pune amprenta. gata. ma maturizez. apar traumele. le vad. le constientizez, dar nu stiu ce sa le fac. dar....realizez.
da. mai realizez si faptul ca...sunt o proasta. da. bineinteles. trebuia sa ating si punctul acesta. doar de aceea "terenul" acesta a inceput sa devina personal, nu?

i-a zis: "indiferent ce ar fi...ea e a noastra."
se referea la mine.
EU sunt a LOR.
a cuiva.
ar fi aiurea sa zic ca e prima oara?
da. e aiurea. o zic.
e prima oara!
prima oara cand cineva spune asta. de mine.
nu stie cat m-a marcat. habar n-are.
mai bine. nu vreau priviri gingase si cocoloseli.

e bine ca: el citeste, lui i-am spus, lor le fac cu mana, voua va inclin palaria si eu...
eu incerc sa atrag atentia. si imi iese...

cu cine nu trebuie.

[eu ii caut, restu nu ma gasesc.]

everything but the girl

2008-07-17T11:26:00.002+03:00

"This girl I know needs some shelter.
She don't believe anyone can help her.
She's doing so much harm...
Doing so much damage..
But you don't wanna get involved,
You tell her she can manage.
Now you can't change the way she feels,
But you can put your arms around her.
I know you wanna live yourself.
Could you forgive yourself,
If you left her just the way you found her?"

blesteme

2008-07-11T22:36:00.006+03:00

stii jocul "a cui viata e mai nasoala"?
nu? banuiam.
mai bine.
nu vrei sa joci cu mine jocul asta.
o sa castig.
intotdeauna il castig...
iar o sa vorbim despre mine. nu am vorbit de mult despre mine. trebuie.
trebuie pentru ca nu exagerez.
pot sa ma mint singura. doar pentru un timp.
o fac des. des insemnand de cand a inceput sa fie greu.
acum a inceput sa fie greu.

cateodata, realitatea are un mod subtil de a se furisa si de a ma pocni exact peste cap.
durerea = "trebuie sa treci peste ea".
sa speri ca o sa treaca de la sine, sa speri ca ranile care au cauzat-o se vor vindeca.
da. nu exista alte solutii, nu exista raspunsuri simple.
doar...respir adanc si astept sa se potoleasca.
de cele mai multe ori...durerea poate fi alinata.
dar uneori...durerea ma apuca exact cand ma astept mai putin.
ma loveste sub centura... si nu ma mai lasa.
si cand se rupe barajul, tot ce pot sa fac e sa inot...

sunt obosita. sunt speriata. faptul ca refuz sa accept, nu schimba adevarul.
refuz. refuzul nu e doar un firicel de apa. e un adevarat uragan.
ma inec in el. ma ia pe sus si ma arunca.
imi sparge timpanul si imi inteapa ochii. ma indoaie si face acrobatii cu mine. ma ineaca. ma sugruma. imi ridica mana la gura si mi-o acopera.

limite?
limitele nu ii tin pe ceilalti la distanta. ma tin pe mine inchisa.
rad. rad de fiecare data cand imi amintesc ca nu voi mai vorbi niciodata cu el. parca ar fi cea mai mare prostie pe care am auzit-o vreodata.
dar e o prostie adevarata.

uneori, acea invadare a spatiului personal ar fi exact ce mi-ar trebui.
desi unii ar numi-o ~ viol, eu as considera-o ~ dragoste.

am vrut sa cresc brusc cand eram mica. evident ca a durat o vesnicie.
am crescut brusc...in ochii mei. si atat. acum trec cu regret pe langa copii.
e singurul regret al meu.
da. copilaria mi-e singurul regret. nu am avut asa ceva.
citez: "te-au terminat dar inca respiri". da. dar cu ce pret?
inca imi doresc sa ating un tobogan...si sa sa sap cu lopatica in pietris.

de ce ma tot lovesc singura cu ciocanul?
pentru ca e atat de bine cand ma opresc...

punctul sunt eu. doar ca inca imi caut propozitia.

Eu la Bulandra

2008-06-21T20:07:00.012+03:00

-
In urma cu 6 luni, mai exact in septembrie 2007, Teatrul Bulandra a devenit partener in cadrul unui proiect european de anvergura, initiat de Teatrul Schauspielhaus din Graz [Austria].
Cu aceasta ocazie, a fost lansat si proiectul Bulandra Underground.

“Exista teatru in textele de blog?” – este intrebarea la care ne propusesem sa raspundem, alaturandu-ne celor 4 teatre europene [Austria, Italia, Polonia, Ungaria], patrenere in cadrul proiectului BlogTheTheatre.

Astfel, dupa concursul BlogTheTheatre, ce a avut loc la teatrul din Graz, unde Romania a luat locul 3, piesele vor fi jucate si la noi.

Avanpremiera va avea loc la Teatrul Bulandra - Sala Izvor,
incepand cu orele 20:00,
dupa cum urmeaza:

Vineri, 27 Iunie - Scent of a Woman
Sambata, 28 Iunie - Buy me with a coffee [piesa mea .1.]
Duminica, 29 Iunie - Re: Re: Re: Hamlet [tot piesa mea .2.]

Intrarea este libera.
Va asteptam cu placere... Sa Simtiti.
Va multumim anticipat.

*pentru detalii: Teatrul Bulandra sau andewootz@yahoo.com

*articole legate de eveniment: Mediafax, Suplimentul de Cultura
-
-

x, 0, y si rusinea

2008-05-18T21:52:00.003+03:00

tot aman:
"nu, nu scriu azi ca mi-e lene.
nu scriu nici azi ca nu am timp.
nici azi nu mai scriu ca nu am inspiratie".
motive. banale de asemenea.
in spatele acestora ascund de fapt rusinea.
rusine. mi-e rusine sa mai scriu.
nu stiu daca rusine sa nu dezamagesc sau rusine sa nu ma dezamagesc.
nu stiu daca vreau sa ascund de fapt sau sa "descarcerez" tot. daca scriu aia - se intelege aia. daca scriu aialalta - se intelege aialalta. ciudat. ciudat e ca in general nu imi pasa de ce zice lumea. nici macar in cazul de fata.
cand eram mica, vedeam foarte des in filme "iarta-ma, problema e la mine, eu sunt de vina, bla, bla, bla, boceala". niciodata nu am inteles. daca problema era la respectivul, de ce nu o rezolva? de ce o mai exterioriza si nu facea ceva sa remedieze? mult timp m-a sacait ideea asta. pana cand am uitat-o. pentru ca acum...eu sa ajung in situatia aceea. da. problema e la mine. si nu. nu stiu ce sa fac ca sa o rezolv. ha! e a dracu viata asta. imi place de ea. uneori e mai desteapta ca mine. cred ca m-ar bate si la x si 0. zic eu.
in mine existe cate o matrice pentru fiecare stare. in fiecare om exista, dar momentan vorbim de mine. nu de altceva, dar nu am cui sa spun, asa ca imi scriu singura, ca peste 2 luni cand o sa-mi citesc chestia asta sa ma bufneasca rasu cu lacrimi in ochi. asta daca imi mai gasesc chestile alea umede in forma de picatura. in ultimul timp le-am cam dat disparute. de sub ochii mei s-au dus asa...brusc. oricum. revenind. in mine existe cate o matrice pentru fiecare stare. da. doar ca nu reusesc sa le activez pe toate, desi, sincer, m-as multumii macar cu majoritatea.
oare ce ar crede extraterestri despre mine? cred ar rade ca la o comedie de pe tvr 2.
mi-sa povestit o chestie foarte draguta.

pe strada. X a oprit pe Y.
X: - "vezi ca ai pierdut ceva..."
Y se apuca sa caute. in fata, in spate, in lateral. nimic. se uita la X cu semn de intrebare.
X ii raspunde: -"ai pierdut ziua de ieri..."

pe mine una m-a fascinat. cred ca in ziua respectiva cu cati oameni m-am vazut, la atatia am povestit. nici unul nu a reactionat ca mine. toti au ras. eu ramaneam mirata si o povesteam din ce in ce cu mai multa retinere. pana cand am ajuns sa nu o mai pomenesc. probabil ca cei care radeau, simteau si ei rusine. doar ca alt fel de rusine. rusine ca au pierdut multe zile. cam multi totusi se ascundeau in spatele rasului.
concluzie: rusinea e la ordinea zilei. retinerea, eschivarea, timiditatea si inhibarea la ce ordine sunt?

elfa...la teatru. in graz.

2008-05-17T09:57:00.005+03:00

----------------------------------------------------------------
TEATRUL BULANDRA se pregăteşte pentru
festivalul BLOG THE THEATRE de la Graz
(21 – 23 mai 2008)

În luna martie, imediat după lecturile publice organizate de TEATRUL BULANDRA la Sala TOMA CARGIU (3 februarie 2008) trei dramaturgi – Ştefan Peca, Maria Manolescu şi Daniel Popa – au scris trei piese de teatru pornind de la textele de blog selectate în urma votului: oZAness (blogul Andreei Muşatescu), Zuzu (blogul lui Andrei Boar), Kaizer Gogu (blogul lui Mihai Lazăr), Janie (blogul Ioanei Carina Gheorghe) şi Abjectu (blogul lui Marius Pescaru).

Vă reamintim că, în urmă cu şase luni, mai exact în septembrie 2007, TEATRUL BULANDRA devenea partener în cadrul unui proiect european de anvergură iniţiat de teatrul Schauspielhaus din Graz (Austria). „Există teatru în textele de blog?” – este întrebarea la care ne-am propus să răspundem alăturându-ne celor patru teatre europene patrenere în cadrul proiectului BLOG THE THEATRE:

Schauspielhaus din Graz (Austria),
Orkeny Istvan Theatre din Ungaria,
Teatro Garibaldi di Palermo (Italia)
Narodowy Stary Teatr din Cracovia (Polonia).

Piesele de teatru născute din cele cinci bloguri selectate şi care vor participa la festivalul BLOG THE THEATRE de la Graz (21-23 mai 2008) sunt:

----------------------------------------------------------------

1. Re:Re:Re: Hamlet
ü De: Maria Manolescu; după blogurile oZAness şi Zuzu
ü Regie: Radu Apostol
ü Cu: Andreea Boboc, Viorel Cojanu, Cosmin Seleşi

Dacă ai avea 1000 de vieţi, n-ai păstra una pentru experienţa ratării? Să nu-ţi pese de cum te judecă lumea, chiar dacă miroşi urât într-o sală de teatru? Dacă într-o mulţime te simţi mai singur decât când eşti singur, atunci cum te simţi într-o sală de teatru? Dacă eşti tânăr şi iţi vine să faci lucruri care nu se fac într-o sală de teatru, ce faci – într-o sală de teatru? Ştirile se mută pe bloguri. Noi vedem ştirile din capul bloggerilor. Trei oameni văd un spectacol cu Hamlet. Noi vedem spectacolul din capul lor.

Spectacolul se va juca la în cadrul Festivalului de la Graz pe 22 mai 2008; vor avea loc două reprezentaţii: la orele 14.00 şi 15.00

----------------------------------------------------------------

2. Buy me with a coffee
ü De: Peca Ştefan; după blogurile oZAness, Kaizer Gogu şi Janie
ü Regie: Ana Mărgineanu
ü Cu: Cristina Marchisano, Laurenţiu Bănescu, Katia Pascariu

Cum ar fi dacă de data asta tu ai fi super eroul? Şi dacă ai putea să controlezi spaţiul şi timpul? Să fii protagonistul? Poate un poet star rock? O zeiţă punk? O prinţesă războinică? Un erou social al standup comedy-ului? În seara asta trei oameni obişnuiţi au şansa să fie eroii lor preferaţi în faţa publicului. Lupta a început, armele sunt poveştile lor iar miza e un mod diferit de a vedea viaţa în cenuşiul Bucureştiului.

Spectacolul se va juca la Graz pe 23 mai 2008; vor avea loc două reprezentaţii: la orele 16.00 şi 17.00

----------------------------------------------------------------

3. Scent of a woman
ü De: Daniel Popa; după blogul: Abjectu
ü Regie: Daniel Popa
ü Cu: Marius Capotă, Manuela Ciucur, Adrian Ciobanu, Andreea Păduraru, Cristina Marchisano

Reacţii după lectură:¨…nu pot să cred că alte bloguri nu se găseau de unde să se inspire pentru o piesă de teatru decât dintr-un blog plin de organe sexuale. Am citit despre acest eveniment şi am fost foarte surprinsă să aflu că e vorba despre un festival internaţional, este jenant ca România să fie reprezentată de un blog despre menstruaţie. E vorba de România, de ţara noastră, e un proiect european de talie mare, participă o mulţime de ţări. Cum de se poate întâmpla aşa ceva? Ca şi la Eurovision unde ajung numai ciurucuri, acum şi la festivale internaţionale de teatru ieşim cu ultimele scursuri să ne reprezinte ţara. În numele cărei arte se alege aşa un dramaturg? Cum să reprezinţi România cu o piesă despre tampoane? Băi pe ce lume trăim!!!!!!!! Am citit câteva rânduri din acel text şi mi s-a întors stomacul pe dos. Mai mult de două rânduri nu se poate citi pentru că este execrabil. Şi toate ziarele s-au îngrămădit să scrie despre aşa ceva. Zici că tu habar nu aveai? Mă îndoiesc, eu cred că ai plătit o căruţă de bani ca să ţi se joace piesa, că aşa e la noi, poţi cumpăra orice, numai talentul nu. Asta e ţara în care trăim. Eu aş arunca cu ouă clocite în tine pe scenă huoo…¨ Postat de escu … 10.02.08 - 22:20:51

Spectacolul se va juca la Graz pe 23 mai 2008; vor avea loc două reprezentaţii: la orele 19.00 şi 20.00

----------------------------------------------------------------

Proiectul a debutat cu formarea, în fiecare ţară participantă, a unei echipe de blogscouts. În prima fază a proiectului (octombrie – ianuarie 2007), aceştia au avut la dispoziţie patru luni pentru a monitoriza întreaga scenă a blogurilor locale, pentru a găsi şi a supune votului public bloguri cu potenţial dramatic.

“Citim blogurile ca pe nişte cărţi, ca pe nişte texte de teatru care te atrag sau nu. Şi ne întrebăm citind, dacă cineva, altcineva decât noi, ar fi interesat să intre în mintea celui ce imaginează scriind singur în camera lui la blogul personal. O lume întreagă şi diversă, ca la teatru se deschide astfel în faţa noastră, a blogscout-ilor. Aşteptăm să ne mirăm şi să ne minunăm şi să fim tranformaţi de catharsis-ul virtual. Şi sentimentul acesta, e adevărat, e foarte rar. Ne bazăm pe bunul nostru simţ, şi pe o cunoaştere a pieţii şi a target-ului celor ce au calculatorul drept dumnezeu” (Daniel Popa – Project manager)

Pe site-ul oficial www.blogtheatre.net, utilizatorii de Internet au avut posibilitatea să urmărească blogurile postate de blogscouts, să le voteze, să le comenteze şi să vină cu noi propuneri.

Faza a II-a

Odată cu încheierea procesului de votare, la începutul lunii februarie Teatrul Bulandra organizează la Sala Toma Caragiu un eveniment special – lecturi publice ale celor mai interesante texte de blog, facilitând astfel primul contact real al autorilor cu publicul. O seară de-a dreptul fascinantă, unică. O experinţă inedită nu numai pentru autorii textelor de blog sau pentru actori, dar şi pentru public. Reacţiile în presă au fost pe măsură:

“Într-o atmosferă foarte degajată, un grup de actori ai Teatrului Bulandra a citit fragmente din 10 dintre cele 30 de bloguri selecţionate de cei trei blogscouts. (…) Foarte curând, lectura s-a transformat într-un spectacol în toată legea. Textele erau foarte bine scrise, cu o prospeţime, o inteligenţă şi un umor pe care, din păcate, profesioniştii le-au cam pierdut pe drum. Spectatorii comentau zgomotos şi aplaudau încântaţi (…)" (Gabi Lupu, Cotidianul, 4 feb. 2008).

„Blogoteatrul, o mică bijuterie expusă la Teatrul Bulandra – Atmosfera extrem de detaşată şi familiară a transmis mesajul tineresc pe care Teatrul Bulandra vrea să îl promoveze în această campanie. (...) E incredibil cum nişte autori total necunoscuţi pot să creeze nişte mici bijuterii literare.” (Alexandru Mihnea Bărbulescu, Gardianul , 05 feb. 2008).

Cele trei bloguri câştigătoare urmau să fie alese după lecturile publice: unul de către echipa de blogscouts, unul prin vot, de către utilizatorii Internet, ultima alegere fiind cea a Teatrului Bulandra.

----------------------------------------------------------------

Au fost alese următoarele bloguri:

ü oZAness (alegerea utilizatorilor Internet)

ü Abjectu (alegerea echipei de blogscouts)

ü Zuzu, Janie, Kaizer Gogu (alegerea Teatrului Bulandra)

----------------------------------------------------------------

În următoarea fază, a III-a, blogurile selectate au fost dramatizate. Au fost aleşi trei dramaturgi: Maria Manolescu, Ştefan Peca şi Daniel Popa.

----------------------------------------------------------------

Maria Manolescu, scriitorul cu trei mâini, aşa cum o numeşte presa critică, este absolventă a Facultăţii de comunicare şi relaţii publice (SNSPA) şi a absolvit Masterul de scriere dramatică de la UNATC.
S-a implicat în proiectul Blog the theatre fiind autoarea piesei Re:Re:Re: Hamlet, după blogurile oZAness şi Zuzu.
Piesa va fi pusă în scenă de Radu Apostol, care a montat şi spectacolul “With a little help from my friends” de Maria Manolescu. Premiat în 2003 cu Premiul Asociaţiei Internaţionale a Criticilor de Teatru – Secţiunea Română pentru proiectul DramAcum, al cărui co-iniţiator este, Radu Apostol este văzut de critică drept “un artist inventiv, plin de poezie, a cărui inteligenţă este dublată de emoţie, genial”.
Ca regizor, a atras atenţia criticilor, spectacolele sale fiind distinse cu premii importante: Doamnei profesoare, cu dragoste (premiul pentru regie – STUDFEST Timişoara - 2000), Before Brekfast (Premiul special al Galei Absolventilor UNATC pentru regie - 2001), Drept ca o linie (Premiul special al juriului, Festivalul Naţional de Teatru Contemporan, Braşov şi Premiul pentru cel mai bun spectacol la Festivalul Naţional de TEATRU IMAGINE, Târgu-Mures - 2002), Acasă (premiul OPERA PRIMA, acordat de Ministerul Culturii, pentru regie şi Premiul de debut UNITER- 2002).

----------------------------------------------------------------

Considerat a fi una dintre cele mai puternice voci din dramaturgia românească contemporană, Ştefan Peca este autorul piesei Buy me with a coffee care a avut la bază textele blogurilor oZAness, Kaiser Gogu şi Janie.
Piesa este pusă în scenă de Ana Mărgineanu, în egală măsură o regizoare de succes şi un artist de curaj, aşa cum o defineşte critica de specialitate.
Într-un interviu acordat revistei MONEY EXPRESS, Ştefan Peca spunea: “Am citit blogurile integral, apoi ne-am întâlnit cu bloggerii în persoană, am vorbit cu ei; am creat trei personaje şi o poveste a lor. Am încercat să creăm o structură adecvată blogosferei, care să respecte oarecum aceleaşi reguli”.

----------------------------------------------------------------

Scent of a woman este piesa scrisă pe baza textului “Tampoane parfumate” (blogul Abjectu).
Iată ce declara autorul – Marius Pescaru (Abjectu) – într-o discuţie cu Cezar Paul Bădescu
(interviu – Abjectu: „Joc un rol perfect de penibil de-ăla, cu diplomă“ în Adevărul, 20 feb. 2008):
“Însemnarea respectivă se leagă tot de ipocrizia femeilor. E vorba că nu recunosc unele lucruri fireşti, e vorba de dorinţa lor de a ascunde unele chestii, e vorba de ideea de tabu. În nebunia asta de timp în care trăim, ce mai poate să fie tabu? Nici moartea nu mai e tabu! Acum totul este pe faţă, dar noi continuăm să ne ascundem. Ştii? Merg cu brăcinarii daţi în jos şi cu chiloţii până sub coaste, la vedere. Dacă, de exemplu, le spui ceva de chiloţii lor ("ce dantelă drăguţă ai" etc.), te trezeşti că eşti făcut mojic.”

Textul este dramatizat de Daniel Popa care va fi şi regizorul spectacolului “Scent of a woman”.

----------------------------------------------------------------

Odată cu faza a IV (aprilie – mai 2008) au început, la Sala Toma Caragiu, repetiţiile la cele trei spectacole.

Proiectul BLOG THE THEATRE îşi propune să cerceteze felul în care simte şi gândeşte generaţia Internetului din ţările partenere ale proiectului (Austria, Italia, Polonia, România, Ungaria) şi să investigheze locurile comune, diferenţele, pretenţiile, întrebările care există în diversele comunităţi din noua sferă europeană. Proiectul îndreaptă ochii publicului spre lumea virtuală a internetului şi integrează astfel un grup semnificativ mare de oameni interesaţi.

Pe site-ul oficial al proiectului (www.blogtheatre.net) puteţi afla informaţii mai multe referitoare la derularea proiectului în toate cele 5 ţări care vor aduce la Graz câte trei piese construite din cele mai interesante texte de blog identificate în blogosfera locală.

TEATRUL BULANDRA a răspuns provocării lansate de iniţiatorii proiectului BLOG THE THEATRE demarând, cu această ocazie unul dintre cele mai importante programe ale sale – BULANDRA UNDERGROUND. Prin BULANDRA UNDERGROUND, teatrul va promova evenimente neconvenţionale, alternative repertoriului său clasic. Programul vine în sprijinul creatorilor tineri şi independenţi care, altfel, găsesc foarte greu posibilitatea de a se exprima. Bulandra Underground este, in acelasi timp, un proiect prin care se doreşte ca publicul să devină conştient şi de alte forme de a face şi de a înţelege teatrul.

----------------------------------------------------------------

elfa...la teatru

2008-04-24T22:12:00.010+02:00

----------------------------------------------------------------

BULANDRA UNDERGROUND / BLOG THE THEATRE
Prezinta :

Re Re Re Hamlet
-
Dramatizare Maria Manolescu dupa blogurile Ozanessme si Zuzu

Regie Radu Apostol
Scenografie Alina Herescu

DISTRIBUTIA

Elfa - Ioana Marcoiu
Zuzu - Viorel Cojanu
Costel - Marian Ralea

Spectacolul va fi prezentat la festivalul BLOG THE THEATRE de la Graz, Austria (21 - 23 mai 2008), pe data de 22 mai 2008.

Vor avea loc doua reprezentatii.

Re:Re:Re:Hamlet:
-
Daca ai avea 1000 de vieti, n-ai pastra una pentru experienta ratarii? Sa nu-ti pese de cum te judeca lumea, chiar daca mirosi urat intr-o sala de teatru?
Daca intr-o multime te simti mai singur decat cand esti singur, atunci cum te simti intr-o sala de teatru?
Daca esti tanar si iti vine sa faci lucruri care nu se fac intr-o sala de teatru, ce faci - intr-o sala de teatru?
Stirile se muta pe bloguri. Noi vedem stirile din capul bloggerilor.
Trei oameni vad un spectacol cu Hamlet. Noi vedem spectacolul din capul lor.

----------------------------------------------------------------

BULANDRA UNDERGROUND / BLOG THE THEATRE
Prezinta :

BUY ME WITH A COFFEE
-
Dramatizare Peca Stefan dupa blogurile Ozanessme, Kaizer Gogu si Janie

Regie Ana Margineanu

DISTRIBUTIA

Elfa - Cristina Chirila
Kaiser Gogu - Laurentiu Banescu
Janie - Katia Pascariu

Spectacolul va fi prezentat la festivalul BLOG THE THEATRE de la Graz, Austria (21 - 23 mai 2008), pe data de 23 mai 2008.

Vor avea loc doua reprezentatii.

BUY ME WITH A COFFEE
-
Cum ar fi daca de data asta tu ai fi super eroul? Si daca ai putea sa controlezi spatiul si timpul? Sa fii protagonistul? Poate un poet star rock? O zeita punk? O printesa razboinica? Un erou social al standup comedy-ului?
In seara asta trei oameni obisnuiti au sansa sa fie eroii lor preferati in fata publicului. Lupta a inceput, armele sunt povestile lor iar miza e un mod diferit de a vedea viata în cenusiul Bucurestiului.

----------------------------------------------------------------

BULANDRA UNDERGROUND / BLOG THE THEATRE
Prezinta :

SCENT OF A WOMAN
-
Dramatizare Daniel Popa dupa blogul lui Abjectu'

Regie Daniel Popa
Set & Video Design: Mihai Pacurar as Wonder BoyR

DISTRIBUTIA

Abjectu - Marius Capota
Clienta - Manuela Ciucur
Alex - Adrian Ciobanu
Cris - Andreea Paduraru
Doctorita - Cristina Chirila

Spectacolul va fi prezentat la festivalul BLOG THE THEATRE de la Graz, Austria (21 - 23 mai 2008), pe data de 23 mai 2008.

Vor avea loc doua reprezentatii.

SCENT OF A WOMAN / PARFUM DE FEMEIE
-
¨.nu pot sa cred ca alte bloguri nu se gaseau de unde sa se inspire pentru o piesa de teatru decat dintr-un blog plin de organe sexuale. am citit despre acest eveniment si am fost foarte surprinsa sa aflu ca e vorba despre un festival international, este jenant ca romania sa fie reprezentata de un blog despre menstruatie. e vorba de romania, de tara noastra, e un proiect european de talie mare, participa o multime de tari. cum de se poate intimpla asa ceva? ca si la eurovision unde ajung numai ciurucuri, acum si la festivale internationale de teatru iesim cu ultimele scursuri sa ne reprezinte tara. in numele carei arte se alege asa un dramaturg? cum sa reprezinti romania cu o piesa despre tampoane? bai pe ce lume traim!!!!!!!! am citit citeva rinduri din acel text si mi s-a intors stomacul pe dos. mai mult de doua randuri nu se poate citi pentru ca este execrabil. si toate ziarele s-au ingramadit sa scrie despre asa ceva. zici ca tu habar nu aveai? ma indoiesc, eu cred ca ai platit o caruta de bani ca sa ti se joace piesa, ca asa e la noi, poti cumpara orice. numai talentul nu. asta e tara in care traim. eu as arunca cu oua clocite in tine pe scena huoo.¨

----------------------------------------------------------------

Teatrul Bulandra - http://bulandra.ro/ro/proiecte.htm
BlogTheTheatre - http://www.blogtheatre.net/

----------------------------------------------------------------

drugs are a bet with your mind

2008-04-23T12:50:00.002+02:00

“People are afraid of themselves, of their own reality; their feelings most of all.
People talk about how great love is, but that's bullshit.
Love hurts.
Feelings are disturbing.
People are taught that pain is evil and dangerous.
How can they deal with love if they're afraid to feel?
Pain is meant to wake us up.
People try to hide their pain.
But they're wrong.
Pain is something to carry,
like a radio.
You feel your strength in the experience of pain.
It's all in how you carry it.
That's what matters.
Pain is a feeling.
Your feelings are a part of you.
Your own reality.
If you feel ashamed of them, and hide them, you're letting society destroy your reality.
You should stand up for your right to feel your pain.”

J.M.

desface-re

2008-04-21T23:00:00.002+02:00

- ai citit?
- merg in ordine. ordine si disciplina. epic. foarte vizual scris.
- eh....e si el mic.
- el? sau ea? prostule sau...proasto? te joci. el, ea, mare, mic.
- noi, voi, eu, ei, ele, tu. da.
- si eu?
- toti sunt pe acolo intr-un fel sau altu.
- felul face diferenta?
- bineinteles...
- tu bei vodka cu suc de mere verzi?
- de ce intrebi?
- pentru ca imi place...
- da...
- pentru ca beau acum. pentru ca asa mi-a venit.
- te urasc.
- e si asta un sentiment. nu l-au inventat degeaba, trebuie folosit.
- o data data l-am simtit. foarte scurt. nu mi-a placut.
- eu am crezut ca nu o sa simt asa nicodata, evident, m-am inselat.
- urasti?
- ...
- stii ca defapt ura e un vid? ca si intunericul. intunericul denota absenta luminii.
- un lucru nu e neapart opusul altuia.
- nu am zis ca e opusul. e doar...lipsa a ceva.
- lipsa a ceva nu e opusul a ceva ce e?
- nu intodeauna. lipsa placerii nu inseamna neaparat durere.
- nu m-am gandit care antonimul durerii... si cum e ura un vid? explica-mi, ca e palpabil, zace inauntru. cand te apuca, ma rog.
- vidul doare pentru ca absoarbe tot. ca o gaura neagra. e palpabil doar pentru tine. eu nu pot pune mana pe ura ta dar... iti pot simti durerea cu care spui acum asta.
- ura are neaparat o componenta dureroasa? nu poti ura si atat? sau e situatia consacrata cu urasc si iubesc in acelasi timp?
- de ce o urasti?
- of... nu cred ca am baut suficient.
- mai bea. un pic doar. si spune-mi, vorbeste cu mine.
- deobicei lucrurile pe care le citesc, pe care le vad, ma alimeteaza cu stari profunde. ca o alifie chinezeasca ajutatoare. acum zambesc. mai beau.
- ...
- imi promiti ca o sa ma chemi?
- unde?
- sa te aplaud.
- da...
- tocmai ce ai promis.
- hai...hai sa vorbim. deschide-te. ai chef?
- am mai zis “of”?
- poti sa te repeti.
- (o urasc) pentru ca dupa ce loveste iti spune ca golul e "noi", pentru ca vede doar ce vrea sa vada, pentru ca a aruncat mult prea usor ceva ce era totul pentru mine, pentru ca m-a mintit, pentru renuntarea atat de usoara, pentru nelupta si neincercare, pentru ca astepta si asteapta, dar e inutil. pentru iluzii, pentru planuri, pentru nelinistea de acasa si raspunsurile cu care o asimilam. pentru ca am lasat ca curga din mine si acum ma chinui sa iau inapoi ceva, ca sa nu mai urasc. dar ce ramane e o stare. generala. pe aia o simti, aia te macina, aia te conduce.
- i-ai spus?
- ca?
- ca ceva...te macina.
- da. si-a luat la revedere.
- atat de departe s-a ajuns?
- da. e la capat. sens unic. i-am spus ca am iubit-o pana la capat si ca ma doare. invatam sa uitam cu hainele de "supravietuire"
- "zambesti involuntar, zambesti pentru ca iti place, pentru ca "viata e frumoasa", fortat, din politete sau pentru ca te-a starnit ceva, cineva. zambesti pentru ca iti amintesti". nu am sfat. si pe mine ma doare, asa ca nu prea gasesc cine stie ce rezolvare.
- e una singura. pastreaza ce e bun, baga la cutie, incuie, mergi mai departe. nimic nu se pierde. amintirile raman. ca si visele cu "ce-ar fi fost". ma rog, etapa de trecere e mai grea.
- eu n-am vise, scap repede.
- ba da, ai. te intrebi. te-ai intrebat. ti-ai inchipuit. ai fi vrut. ti-ar fi placut.
- intrebarile nu sunt vise.
- intr-un colt iti si raspunzi si atunci visezi. putin.
- deci n-am.
- te-ai intrebat! de ce nu recunosti? “atunci as fi vrut sa intind mana sa ii iau capul in palme”. nu? poate gresesc.

[pune capul pe carton.
trage patura cat se poate de sus,
pentru a simula senzatia de protectie.
zambeste cu mandrie zidului.
se inchina vantului.
isi inclina capul in semn de respect realitatii.
inchide ochii.]

- iti urez noapate visatoare draga cerule.

[...si desi dormea sub cerul liber, cerul, si-a luat si el libertatea de a nu-i raspunde. liber.]

jos

2008-04-15T23:16:00.005+02:00

nu va lasati copii sa ajunga ca mine. asa incep.
m-am hotarat. am incercat sa ma privesc din afara si se pare ca asta m-a facut sa ajung la o asemenea concluzie.
a venit timpul sa vorbesc despre mine.
timpul sa las dialogurile dintre oameni, si sa vorbesc despre mine. despre cum ma simt eu. despre ce fac eu. despre ce am facut eu.
vreau sa ma deschid, vreau sa scot tot din mine. vreau sa izbucnesc. poate atunci nu o sa ma mai doara. poate atunci nu o sa ma mai simt asa.
da, ma doare. ma dor multe chestii defapt. o spun. in sfarsit o spun cu voce tare - intr-un spatiu virtual. in plan real nu pot. nu dau motivele...doar ca mi-ar lua destul timp sa ajung la performanta de a recunoaste.
cel putin momentan, totul se va schimba aici.
o sa ma vezi pe.. mine.

m-am intalnit cu el. am stat toata noaptea afara. batea vantul, era rece si taios, dar nu ma interesa. am stat ca inainte, pe o bordura, ore intregi. am fumat, mancat si baut acolo. m-am simtit in siguranta. uitasem cum e sa nu mai fiu in stare de alerta tot timpul si sa ma las asa...purtata.
mi-a spus o poveste. m-a intrebat ce am inteles din ea si parca ii luceau ochii cand ii explicam. m-a intrebat daca vreau sa mai fumez. i-am spus ca da, simt nevoia.
simteam nevoia sa fie totul ca inainte, inainte cand simteam. simteam ca traiesc, simteam emotiile, fericirea, tristetea. mi-am fixat privirea spre el si i-am marturisit. i-am explicat ca imi va fi greu sa zic asta, dar trebuie sa o fac. i-am spus ca as vrea sa ne vedem mai des, poate ma face sa vorbesc.
a tras un fum, si m-a intrebat cu o voce atat de senina: "dar tu nu vorbesti?".
am intors privirea de rusine si i-am spus ca vorbesc, dar nu simt.
mi-a povestit de demonii lui...si i-am lasat pe ai mei sa urle de furie ca nu ii las sa isi bage coada. am facut pauze lungi. iar vorbeam, iar taceam. la un moment dat, m-a intrebat daca a innebunit de ultima oara. am zambit putin...am strans din ochi si i-am spus ca nu.
nu innebunise. am strans ochii din alt motiv. atunci as fi vrut sa intind mana sa ii iau capul in palme.
[vezi? in momente ca astea regret. nu in momentele pe care le crezi tu.]

mi-a spus ca trebuie sa plece. am zambit iar, mi-am facut curaj si i-am spus ca nu e nici o problema.
dar era o problema.
stiam ca trebuie sa plece, numai ca as fi vrut sa aman cat se poate momentul.
am inghitit in sec in timp ce se imbraca. nu m-am putut abtine sa ii spun ca as vrea sa nu mai treaca inca un an pana ne vom vedea iar.
s-a asezat langa mine. mi-a spus ca mai sta 5 minute. a tacut.
as fi vrut sa nu mai ramana. nu imi mai puteam controla umezeala ochiilor.
mi-a spus ca se simte bine cu mine.
i-am spus ca e praf si ca nu vreau sa moara. a intors capul. iar a tacut. s-a ridicat si a spus ca acum chiar trebuie sa plece. parca incerca sa se convinga pe el insusi.
am inceput sa fumez ca sa imi pot controla lacrimile. mi-a spus ca oamenii care fumeaza des au situatia sub control.
eu fumez rar. ce ma fac? sa recunosc? ar insemna sa imi expun tot sirul de vulnerabilitati.
m-a rugat dupa ce pleaca sa nu mai raman afara.
se holba la mine. ma intimida. i-am spus sa plece odata. trebuie. nu ma mai puteam abtine.
de fapt...nu ma mai puteam abtine sa ce? oricum nu puteam face nimic. a plecat. nici sa ii strang mana nu am putut.
eu stau pe un bulevard lung. drept. m-am uitat dupa el cum se indeparteaza in cautarea unui taxi. eu ma agatasem de bordura, el de taxi. sa il duca in alta lume, sa il ia de acolo inainte sa se rupa in 2.
il vedeam din ce in ce mai mic. cand ajunsese doar un punct, i-am dat mesaj: "inca te vad.."
m-a sunat...si m-a intrebat daca am nevoie de ceva:
[in capul meu - da!] i-am raspuns ca nu...e ok..
m-am dus in directia opusa, spre casa.
toata seara ma tinuse de mana.
acum ma duceam acasa...fara o mana.

nu va lasati copii sa ajunga ca mine. asa termin.
eu sunt trista. sunt trista doar aici. virtual.
nu ma mai bucur de diverse, nu mai simt ca traiesc.
emotii, fiori, fluturi in stomac, palme transpirate, fata inrosita, uimire, mirare, unde sunt?
le-am dat de pomana?
cui?
domnule sau doamna cersetoare, va rog frumos, imi puteti inapoia cele insirate mai sus?
nu de altceva, dar...inca sunt tanara.
si dumneavoastra ati fost, mai tineti minte?
era o zi, cand in drum spre casa, ati ramas fara o mana si taxiul ce urma sa il luati, a facut pana.

o lume de cocoshatzi

2008-04-15T21:09:00.003+02:00

abjectu:

"mi-am adus aminte de un om.

lucram cindva, undeva unde era angajat un cocoshat. era batrin. slutzit, deshukiat, natura ishi exprimase toata nebunia haosului in corpul lui. nenorocirea era cu atit mai mare cu cit bietul om era shi aproape surd. altfel - un om muncitor, zimbea mereu deshi eu mereu ma intrebam ce motive avea. cocoshatul lucra la un departament de expeditzie. munca era grea, istovitoare, trebuia sa care colete voluminoase, sa le aranjeze in nishte nishe inalte, sa le coboare, sa le... in departamentul ala mai lucrau citziva oameni. majoritatea baietzi tineri, bine facutzi. de cite ori aveam treaba in zona aia asistam la mishtocareala shi mitocaniile astora, facute cocoshatului. glume proaste, kiar jignitoare pt bietul batut de soarta. cocoshatul insa nu se supara niciodata, ba râdea sarmanul alaturi de ei de propriile lui infirmitatzi. golanii aia nu pierdeau nici o ocazie sa faca glume idioate pe seama cocoshatului. ii spuneau in hohote de ris bai cocoshatule, te-ai parfumat? ai cocosha'nel? shi cocoshatul ridea shi el... ridea shi mormaia in barba cocoshatzilor, cocoshatzilor... astia, mai ai dracu, il intrebau iar: auzi cocoshatule, te invitam la o cina? servim ghebe... shi rideau de se cutremurau peretzii... cocoshatule, cocoshelu e tot cocoshat? cocoshatule, tu eshti bun sa ne tzii spatele... cocoshatule, te-au cocoshat ashtia de munca... cocoshatule faci ravagii printre cocote cind te dai cocosh... shi tot asha... cocoshatul ridea strimb, strimb de tot, ochii lui se ingropau in cute, umezi poate de la lacrimile pe care shi le tzinea strinse sub geana... dar ridea, ridea shi spunea ca pentru el: cocoshatzilor, cocoshatzilor

intr-o zi am vorbit cu el. trebuia sa vorbesc tare sa ma auda, fixa ochii pe buzele mele shi dadea maruntzel din cap, ca un tremurat. am aflat atunci ca are 67 de ani. shi ca iubeshte câinii. adevarul e ca il vedeam in fiecare dimineatza cu o ceata de ciini dupa el, ii aduna in spatele unei hale shi le facea portzii de mincare pe nishte ziare. se asheza pe jos, cu cocoasha lipita de f'un zid shi ii privea. ciinii mincau, hapaiau lacomi, apoi se gudurau pe linga el, ii lingeau miinile sau obrazul. era un spectacol dureros, nu de putzine ori imi intorsesem ochii de teama de a nu surprinde in mine cine shtie ce sensibilitatzi. nenorocitzii aia cu care lucra cocoshatul ii aruncau resturile de la mesele lor, strigindu-i na cocoshatule, da' nu minca prea mult ca faci burta... shi burta shi cocoasha nu prea merge... el multzumea shi aduna mincarea, o aduna pentru ciinii lui. din ziua aia mi-am facut un obicei - imi gaseam de lucru pe la expeditzie numai ca sa il scot pe cocoshat la o tzigara. el nu fuma, dar lua mereu tzigara pe care i'o ofeream. o rasucea intre degete shi spunea uite ce dreapta e. dar cit de dreapta ar fi, de-i dai foc ea se termina. avea un fel ciudat de a vorbi, nu ma ashteptam ca vorbele lui sa fie alese, pentru ca nu ash fi gindit ca putea fi un om instruit. in vara aia am aflat multe despre el. era nascut intr-un sat prin bucovina, fugise de urgia sovietica shi ajunsese prin galatzi. acolo lucrase la o cazarma militara. nu-l primisera prin nici un fel de scoala, era diform, era un mutilat. cu toate astea invatzase toata viatza lui shi citise tot ce-i cazuse in mina. am fost mai mult decit surprins sa il ascult intr-o zi vorbind despre literatura antichitatzii, autori, ideii, interpretari. brusc, pentru mine devenise un personaj incredibil. cind il scoteam la o vorba aia ii strigau cocoshatule, ai grija cum cobori, sa nu-tzi rupi picioru, ca p'aia shkiopi nu-i iubesc femeile... el ieshea rizind shi mormaia cocoshatzilor, cocoshatzilor... aia rideau in hohote. risul lui se stingea insa intr-un zimbet trist shi un oftat

de ce le permitzi il intebam... cum sa-i opresc? raspundea trist... asta vad, atita fac. nu ma mai supara de multa vreme blestemul meu, m-am obishnuit. ar fi ciudat sa fie altfel. dar asha... greu a fost in copilarie, in tineretze... acum nu-mi doresc decit sa se termine totul, sa mor... e firesc asha, asha trebuie, cocoshatzii nu au loc. au loc doar cocoshatzii ca ei. shtii? ei sunt mai cocoshatzi decit mine. bietzii cocoshatzi, ce cocoshatzi sunt. imi venea greu sa il intzeleg. imi era greu sa intzeleg de ce le zice shi alora cocoshatzi. sau cind comenta suparat de cite unu', pleca shi mai mult capul in pamint shi spunea: un cocoshat, un cocoshat... de multe ori le-am spus alora sa inceteze cu glumele lor. ei au ridicat din umeri shi au raspuns ca asha era de cind lumea, cocoshatul era parca dintotdeauna acolo, plecasera unii, venisera altzii, dar totzi pastrasera obiceiul de a ride pe seama cocoshatului. el nu se supara, ridea shi mormaia doar atit: cocoshatzilor, cocoshatzilor...

in ziua cind l-au dat afara de la biroul asta de expeditzie l-am vazut plângând. in fatza mea s-a rushinat de slabiciunea lui, incerca sa ishi ascunda fatza, sa disimuleze intr-un fel. l-au dat afara pentru ca venise un sef nou care nu suporta aspectul bietului om. i-am spus ca o sa merg sa vorbesc cu cei de sus, ca nu e drept. lasa, nu e nevoie, am din ce trai, pling nu ca plec de aici. pling nu ca sunt cocoshat shi aruncat. ci pling de grija ciinilor mei, daca nu voi mai fi pe aici ii vor alunga, ii vor omori. cine sa ii hraneasca? m-au dat afara, asta e, asha au considerat ca e drept. lasa-i, asha a fost sa fie. seful asta nou e un cocoshat, e un cocoshat, mi-e mila de el. e un biet cocoshat. in ziua aia shi-a strins ce lucruri avea el p'acolo, le'a pus intr-un carucior shi a plecat. a luat cu el 2 câini, unul cu picioarele strimbe, care abia mergea shi altul chior shi fara o ureche. imaginea era cumplita, un cocoshat care tragea un carutz cu nimicuri, de care legase cu sfoara doi câini.

imaginea asta m-a urmarit multa vreme, imi staruia in minte ca o vina ascunsa, ca o fapta rea pe care doream s-o repar cumva. dupa o vreme am aflat unde locuia bietul om shi i-am facut o vizita. avea o casutza mica, mica, la ieshirea din bucureshti, la antiaeriana, pe drumul catre magurele. cind am ajuns in fatza casei lui m-a intimpinat o haita de fo 8 ciini, dadeau totzi din coada shi ishi vârau boturile ude prin grilajul portzii. cocoshatul a fost aproape naucit de vizita, nu ishi gasea cuvintele shi era rushinat de faptul ca nu avea cu ce sa ma trateze, se simtzea teribil de prost. casa era formata dintr-o camera micutza, cu mobile vechi, shi o bucatarioara. in curte, destul de mica shi ea, erau construite 4 cotetze maricele, din lemn captushit cu tabla, cu rogojini despicate, fixate la intrare. am stat in curte pe un scaun strimb, strimb ca shi cocoshatul. el s-a ashezat pe iarba, cu câinii in jurul lui. am discutat fel shi fel de timpenii, de guvernantzi, de politicieni, el le spunea cocoshatzi shi astora - de situatzii, de toate, amintiri, ginduri... am sporovait, habar n-am despre ce, timpul a trecut repejior shi shtiu ca am plecat intr-un fel fericit de la el. shtiu ca acolo, in saracia lui, m-am simtzit parca alt om, inconjurat de câini betegitzi shi ascultind vorbele cocoshatului. era ca o evadare din mizeria de zi cu zi, o evadare in simplitate, in nimicuri fireshti. shi toate astea m-au facut sa revin, din cind in cind, la cocoshat. de fiecare data el era emotzionat, de fiecare data ciinii lui ma primeau dind din cozi, cu boturile in sus, cautind mângâieli. mi-aduc aminte ca intr-una din vizitele mele l-am intrebat daca ii pare rau de ceva in viatza, daca are f'un regret. a tacut lung, privind undeva peste umarul meu. cind deja incepusem sa ma sitm prost ca am pus o astfel de intrebare el a raspuns: cel mai mare regret al meu e ca nu am un copil. shi din ochii lui ascunsi de riduri au curs lacrimi tacute.

acum un an am aflat ca bietul cocoshat a murit. a murit singur, printre ciinii lui. am aflat tot asha, mergind pe la el. casa era inchisa, a ieshit o vecina shi mi-a spus ca murise, ca l-a ingropat municipalitatea pe la nu shtiu ce cimitir. casa ramasese a nimanui, primaria trebuia sa hotarasca intr-un fel... in spatele vecinei asteia care ieshise la poarta sa vorbeasca cu mine venea, gârbovit, un ciine, un ciine cu picioarele strimbe, cocoshat shi el ca vai de lume. l-am recunoscut, era unul dintre ciinii cocoshatului, vecina aia il luase de mila. ciinele mi-a lins mina shi s-a cuibarit in fatza portzii casei lui, privind rugator catre noi. a fost un om amarit maica, a murit singur, n'a deranjat niciodata pe nimeni. l-a luat dumnezeu, saracu'... cine shtie din ce traia? nimeni nu shtia maica, nu se plingea niciodata, era shi el cu ciinii lui... l-a iertat dumnezeu...

mi-am adus aminte de un om. de cocoshatul asta. mi-am adus aminte cind am plecat de dimineatza din parcare. pe strada erau citziva taximetrishti care rideau shi aruncau cu pocnitori spre un câine schiop, slab, tavalit shi speriat. se ascundea pe sub mashini shi aia aruncau cu pocnitori dupa el. scheuna de frica shi tremura din toate inchieturile sarmanul câine. atunci am strigat la aia bai cocoshatzilor, nenorocitzii dracului, lasatzi ciinele in pace fir'atzi ai dracu de cocoshatzi nenorocitzi. cocoshatzilor... cocoshatzilor

shi abia in dimineatza asta am intzeles ce voia cocoshatul meu sa spuna atunci cind spunea de altzii ca sunt cocoshatzi. ca sunt mai cocoshatzi decit el shi ca lui, biet nefericit, ii era mila de ei. ca nenorocitzii ashtia de dimineatza. am intzeles. shi am vazut ca deshi erau dreptzi, purtau fiecare cite o cocoasha imensa. dar pe dinauntru."

text preluat de pe: http://abjectu.weblog.ro/page!3.html

2008-04-15T20:24:00.003+02:00

disparitie

2008-04-10T19:07:00.003+02:00

m-ai lovit. ai inceput sa ma lovesti zilnic. imi reprosezi ca nu scriu, dar daca as scrie, despre tine as scrie prostule. sau... proasto!
stii ce e asta pentru mine? un sistem de aparare. intr-un fel sau altul, trebuie sa scot din mine demonii.
tot ce scriu, scriu...si pentru mine, dar si pentru altii.
tu pentru cine traiesti? dar tu traiesti? tu mai simti ceva? tu...esti viu?
azi...l-am vazut. a coborat pe rampa, cu niste ochi mari, negri...
si-a aplecat capul in semn de respect si mi-a vorbit. desi era la distanta, parca ma impingea cu puterea lui. in sfarsit, am inteles.
mi-a spus sa stau linistita si m-a taiat cu privirea.
- ar trebui sa vorbesti mai mult despre tine si mai putin despre altii. oamenii sunt curiosi. scrie despre tine. sangereaza in cuvinte, nu te sfii.
- eu...nu mai stiu sa vorbesc despre mine.
- tu...sa taci. esti o fericita. uite-te! uite-te la ei!
- ii vezi? i-as scuipa. i-as injura. i-as lovii. doar atunci s-ar trezii.
- uite-te ca ajung ca ei...
- tu? tot tu? tu nu esti ca oricare.
- unde vrei sa ajungi?
- iti aud intrebarea. aia din cap. adevarata intrebare.
- ce stii tu? un biet om...dominat de o forta mai puternica decat propriul corp...
- stii ce stiu? stiu ca o sa ajungi in istorie. nu in istoria tuturor. in istoria unora. tu marchezi, tu sochezi. tu trezesti ceva in fiecare. tu realizezi ca...ii trezesti? tu ai o putere la care altii nici nu viseaza. nici macar eu nu pot face asta.
- cu ce ma ajuta asta? ei ce fac pentru mine? ei merg in continuare si eu raman....cu privirea lor aruncata la mine in carca.
- si? te scuturi si o dai jos. fa ceva! poftim, eu te-am scos din "amorteala" azi. vezi?
- vreau ceva nou..
- cumpara-ti un tricou.
- vreau ceva vechi..
- suna-l!
- vreau...sa imi tina capul in palme. vreau cand incep sa imi tipe ochii, literele care mi-se inoada in barbie, sa ii pice lui in podul palmei.
- am observat ca dupa cum scrii, esti trista. dar fata in fata nu te recunosc. radiezi.

[suna telefonul. il scoate, se uita, il pune pe bordura]

- nu raspunzi?
- nu. nu stiu ce ii spun.
- cine e?
- copacul...batran.
- raspunde-i si spune-i exact ce ai vrea sa ii spui. dupa inchizi.
- nu sunt in stare, stii asta.
- lupta-te.

[ia telefonul, il tine strans in mana]

- nu mai ai mult timp. acum sau...niciodata.
- niciodata!
[si raspunde:]
- *uite ce e. tu ma omori. intelegi? cand te vad, sistemul meu de aparare preia comanda si ma blochez. taci si nu vorbi. nu ma intrerupe. nu mi-a trecut. intelegi? vreau sa vorbesc cu tine si sa stai pe vine cand ma asculti. sa faci glume legate numa de scarbosenii si numai mie sa nu-mi se intoarca stomacul pe dos. imi e dor de obiceiuri. poftim! m-am deschis! iti spun ce e in capul meu. asta e. asta sunt. la urma urmei nu am murit de tot. vrei sa ne vedem? la locul nostru acolo? la ce ora? la 7, nu? ca de obicei. da. bun. ne vedem. ma imbrac in verde. pa!*"

[inainte de a inchide telefonul aude ton de ocupat.
"locul nostru" era o banca.
in locul bancii era pus un anunt:
~datorita unor reparatii aceasta banca a fost demontata.
ne cerem scuze.
semnat: noi~]

cufarul se face din copac

2008-04-08T00:12:00.003+02:00

- esti monosilabic.
- nu evit nimic.
- da. deci...de ce esti monosilabic?
- eu stiu?
- spune-mi...
- nu.
- de ce nu?
- asa. ce in mine e in mine. noua filozofie. ( ascult manea =)). not. )
- ...unde sa taiat firu?
- cand nu te-ai prezentat la examen.
- uneori te porti exact ca un copil.
- nu. ca un adult. tu ca un copil. deci adultii cu adultii, copii cu copii. simplu. sau daca vrei, ca un adult rigid.
- uneori urasc cand am dreptate. mai tii minte cand spuneam ca o sa se termine?
- da. ai avut dreptate. facem parte din 2 lumi diferite.
- in cazul asta as fi vrut sa nu am.
- eh, nu e nimic.
- 2 lumi...ce lumi? descrie-mi'le. numeste-ma oarba dar eu vedeam una singura.
- copil-adult sau om-mos sau nevertebrata-mamifer. 3 puncte diferite. tu alegi, eu aleg.
- nu. nu pot. nu vreau. nu acum, nu aici. nu asta!
- asta e.
- stii...intodeauna am detestat sa aleaga altii pentru mine. tocmai tu asta ai facut..
- asta am facut toata viata. "e in natura mea".
- "ai un talent enervant de a nu spune nimic. ma intorci pe dos. am momente cand imi vine sa musc din filtrul tigarii, si sa te sun, sa-ti plang putin, sa te doara si pe tine....prostule."
- nu.
- nu ce?
- nu ma mai doare.
- ba te doare. iti si pasa. altfel....altfel nu mai vorbeai cu mine. acum. nu nega. macar nu nega daca tot ai facut alegeri in numele meu.
- nu imi pasa. UITA-TE!
- nu vad. nu mai vad. e ceata.
- nu stiu de ce. ar trebui sa vezi.
- ma dori. esti un cretin.
- nu. un adult obisnuit. doar atat. cam tot aia la urma urmei.
- eu, tu si restul lumi. asa era. mai tii minte?
- acum esti doar tu si restul lumii.
- nu. tu esti copacul batran, mai tii minte? ent.
- nu si de acum inainte. alea's povesti, simboluri, pentru copii si iubiti. eu nu sunt nici una. simplu. POVESTI! atat!
- erai si tu in poveste.
- nu eu. nimeni. sunt povesti, nu ecranizari dupa personaje reale.
- cineva o sa iti joace rolul....real. ce fac? ii urlu lui?
- treaba ta ce visezi.
- stii ca eu nu visez.
- parerea ta.
- stiai...
- acum ce facem? ai ales si sa sterg totul, nu?
- faci ce vrei.
- cata ironie...daca as putea, jur ca ti-as da o palma.
- ...
- sa inteleg asta ca un "la revedere".
- da, e un la revedere.
- 2 lumi diferite. macar un "la revedere" inseamna ca o sa ne mai vedem.
- o sa fie ca pana acum.
- 2...cunostinte?
- luna si stelele tot timpul se vad dar niciodata nu intra interactioneaza. singure in fiecare noapte. ca mine. ba chiar si ca tine.

[deschide geamul, ia o gura de aer, iese din incapere, cheama liftul, coboare si pleaca.
ea isi deschide o sticla perversa de cola, sa o intepe in limba mai tare ca in piept;
ba chiar, daca se poate, mai tare ca micile ace din ochi.
el isi suie carnea sufletista in masina, porneste, ajunge la semafor, trage pe dreapta, scoate telefonul si isi suna tamplarul:]

- am un cufar stricat. are balamaua de la incuietare rupta. cineva l-a deschis cu forta. probabil era grabit sa vada ce comori ascunde. oricum...ma puteti ajuta sa imi lipesc pieptul inapoi?
- pieptul domnule?
- pieptul domnule!
- si cu ce vreti sa-l lipesc ma rog domnule?
- cu praf de stele domnule!
- praf de stele domnule?
- da domnule, praf de stele!
- atunci, praf de stele sa fie... domnule!
- auziti domnule?
- da domnule.
- carioci aveti cumva, domnule?
- nu, dar pot procura. pentru ce va sunt necesare domnule?
- sa-mi desenez un suflet nou. un suflet desenat cu carioci domnule...

jocul

2008-04-06T21:15:00.003+02:00

- hai sa vorbim. sa vorbim cum nu am vorbit niciodata. sa stam spate in spate, sa nu ne vedem. doar sa vorbim. sa ne spunem tot. sa...plangem. da. sa plangem. nu o sa ne vedem cum plangem, dar cu siguranta ne vom auzi.
- banui ca trebuie sa fim si sinceri...
- da, altfel degeaba daramam zidurile.
- ce speri sa rezolvi cu asta? o facem, dar cu ce crezi ca te va ajuta?
- ma va ajuta sa...

[pauza. lunga. liniste. 1min. 2min. 2min, 32secunde. nici un sunet. asteapta raspunsul fara nici o apasare.]

- ma va ajuta sa nu ma mai uit la copilul ala cu rusine.
rusine si vinovatie.
vinovatie...tocmai pentru ca nu il pot privi in ochi.
ma marcat.
in acel moment, intradevar, pot spune ca sa oprit timpul in loc.
se juca cu cainele si...parca era in alta lume. luminau. amandoi. zambea...cu toata gura. cu toata mimica fetei. cu sufletul. alergau, se loveau, cadeau si iar alergau. erau cuprinsi de emotii desi isi stiau in prealabil miscarile. parca tot ce atingea prindea viata. se mai oprea, se uita in spate si iar se indeparta. era atat de fericit. se lasa dominat de emotii...avea emotii chiar si pentru ca va mai face un pas.

intelegi? intelegi ce iti descriu? intelegi macar putin din tot ce vedeam?
s-a oprit din alergat cand a vazut ca il fixam cu privirea. m-a fixat si el.
atunci a inceput.
atunci...vinovatia si rusinea au inceput sa ma zgarie sub piele. prin fiecare por deschis a inceput sa iasa. deja ma inecam in ele. ma...dominau.
eu nu pot sa ma simt asa. eu...nu mai pot.
imi venea sa ii spun ca imi pare rau si sa il rog sa intoarca capul pentru ca ma apasa prea tare rusinea. ma simteam vinovata de ipocrizia cu care il holbam. vinovata ca eu nu mai sunt ca el.
a fost prima oara cand imi era rusine cu mine.
m-am intors cu spatele, m-am lipit de un zid si stateam cu mainile la gura sa nu tip.
copilul a intrebat de ce sunt asa. nu se referea la starea mea. i-sa explicat...si raspunsul lui a fost asurzitor. a spus despre mine ca: "e un copil asa...trist"
am inceput sa zambesc.
un copil...ma facut "copil".
dar...desi in ciuda acestui fapt, rusinea si vinovatia tot au persistat.
m-am dus la copil...si i-am spus ca imi pare rau. nu ma asteptam sa primesc un raspuns.
stii ce mi-a zis? mi-a zis...ca par mai optimista in realitate.

m-am simtit goala. violata. parca auzise tot ce imi urlam in cap.
era prea mult pentru mine. nu am avut replica. am tacut si...incet, ma indepartam, incercand sa nu ma mai gandesc la nimic.
intelegi? acum intelegi de ce vreau sa facem asta? trebuie sa scot tot din mine.
sunt exact ca o oala sub presiune si nu vreau sa explodez in fata nimanui.

[din nou pauza. din nou asteapta un raspuns. din nou liniste. din nou nici o apasare. 1min. 2min. 3min. 4min, 56 de secunde. isi ia capul in palme. inspira adanc. expira. se ridica, vrea sa plece.]

- unde te duci?
- nu stiu...intr-un autobuz probabil. sau troleibuz...sa urmaresc trolele cum merg pe fir. dupa mine. parca m-ar urmari.
- nu ti-am raspuns.
- stiu.
- stii de ce?
- probabil nu ai inteles.
- ai spus sa stam spate in spate. sa nu ne vedem. doar sa ne auzim. dar eu nu eram cu spatele.

[acum se intoarce cu spatele, inchide ochii, isi maseaza tamplele, da sa plece.
il apuca de maneca:]

- vrei sa numaram zebra?
- poftim?
- copiii nu pot traversa singuri.

intalnirea cu oamenii despre care nu vorbim

2008-04-06T21:12:00.001+02:00

actor social. da. de mult cautam sa exprim cat mai scurt si concis ceea ce simt.

"- nu ai mai scris de mult. scrie. te rog.
mi-e dor de tine...de mine cand citesc. [egoism pur]
mi-e dor de..noi."

pff...care "noi"?
(defineste-mi notiunea de "noi"..si promit ca voi incerca sa...sa ma deschid..? asta vrei defapt. sa scriu...despre mine, ca sa ma poti compara cu problemele tale, si prin compensare si refulare sa ajungi sa iti spui ca nu iti e chiar asa rau, ca nu esti numai tu cu probleme "d'astea". e greu sa recunosti. da. stiu ce zici.)

uite:
intr-o seara...ma jucam un joc. fiecare punea o intrebare, amandoi raspundeam sincer.
l-am intrebat...daca se va deschide vreodata.
mi-a raspuns...ca e tot timpul deschis. oricand, oricui...doar ca nu toti inteleg.
da. asa e. jur ca asa e.
uneori cred ca singuri am traii bine. dar niciodata nu suntem singuri. suntem noi si demonii nostrii..
mi-e greu noaptea. noaptea e liniste. e intuneric. ma vad...ma aud mai intens. noaptea devin altcineva. noaptea nu dorm. noaptea ma doare mai tare. noaptea imi bag unghia in carne pentru ca altceva nu pot sa fac. noaptea...imi analizez palmele.
noaptea... sunt ca o revista de benzi desenate. scurta, amuzanta si deschisa.
deschisa mie.
nu.
mint.
deschisa mie, peretilor si plantelor din camera.
da.
asa.
mai bine imi dedic "ritualu" de a vorbi - unui zid. macar el tace si asculta.
noaptea.
m-am imprietenit si cu plantele de cand imi vorbesc singura.
tot noaptea.
si totusi, e ca si cum ti-ai pupa mana. nu iti va raspunde niciodata.

sa continui?
sa-ti mai scuip putin suflet?

bine.
furie. nu stiam ce e aia. acum sunt plina de ea.

am fost intr-o cafenea. toti vorbeau, eu parca eram surdo-muta.
nu ii auzeam, nu vorbeam.
nici un stres. asta deja a devenit obisnuinta.
dar se spune ca cei care tac, sunt defapt cei care trebuie sa tipe.

ma inec in cacatu altora si deja nu mai scap nici de miros.

m-am intalnit cu el. ma consuma de fiecare data. am inceput sa ii plang.
- iar esti trista?
- nu ma mai schimb, nu?

sa uitat lung la mine, nu a inteles prea multe din intrebarea mea.
- imi pare rau sa stii...
- pentru?
- pentru ca nu sunt un copil perfect, o iubita indragostita, o femeie atragatoare...
- iar incepem?
- mi-as dorii un copil...
- facem, facem.
- nu...nu facem.

am oprit discutia. nu intelegea ce spun. nu intelegea ca eu nu doar priveam in gol, ci purtam si un monolog.
am iesit din cafenea...dar inainte, mi-am pus mucul de tigara in prima scrumiera de la intrare. exact langa perete.
am iesit.
as fi vrut sa las in scrumiera aia...acolo....si tot amalgamul de ganduri care pe zi ce trece nu face decat sa imi indoaie umeri.

acum ce fac? imi iau un rol in care trebuie sa tip?

Imagining the Tenth Dimension

2008-04-06T21:07:00.003+02:00

Little Dragon - Twice

2008-04-06T21:05:00.003+02:00

The Switch - Vancouver Film School

2008-04-06T21:03:00.002+02:00

The Balloon

2008-04-06T20:58:00.004+02:00

scrisoare catre generatia noastra

2008-02-24T21:09:00.006+02:00

Nascuti la inceputul anilor 70-80, vedem acum in anul 2006 cum casa parintilor nostri este de 50 de ori mai scumpa decat atunci cand au cumparat-o si realizam ca noi o sa platim pentru casele noastre in jur de 50 de ani.

Nu avem amintiri despre primii pasi pe luna, nici despre razboaie sangeroase, dar avem cultura generala, pentru ca asta insemna ceva o data.

Suntem ultima generatie care a jucat "Ascunselea", "Castel", "Ratele si vanatorii", "Tara, tara! Vrem ostasi", "Prinsea", "Sticluta cu otrava","Pac Pac", "Hotii si vardistii", ultimii care au strigat "Un doi trei la perete stai", ultimii care au folosit telefoanele cu fise, dar primii care am facut petreceri video (inchiriam un video si stateam sa ne uitam la filme 2 zile inchisi in casa) primii care am vazut desene animate color, primii care am renuntat la casete audio si le-am inlocuit cu cd-uri.

Noi am purtat jeansi elastici, pantaloni evazati, geci de blugi de la turci, iar cine avea firme gen Lee sau Puma era deja lider de gasca.
Noi nu am dat examene de Capacitate, nu am dat teste grile la admitere.
Noi am fost ultimii "Soimi ai Patriei" si ultimii "Pioneri".
La gradinita am invatat poezii in romaneste, nu in engleza...
Si am cantat MULTI ANI TRAIASCA nu HAPPY BIRTHDAY la aniversari.

Am sorbit din ochi Sclava Isaura, Beverly Hills , Melrose Place , Twin Peaks, Dallas .. si cine zice ca nu s-a uitat ori minte ori nu avea inca televizor.

Reclamele de pe posturile straine ne innebuneau, si abia asteptam sa vina si la noi inghetata Magnum, sau pustile alea absolut superbe de apa.

Intre timp, ne consolam cu Tango cu vanilie si ciocolata si clasicele bidoane umplute cu apa de la robinet, care turnate in cap ne provocau pneumonii.
Si uite un motiv bun sa nu mergem la scoala.

Noi am ascultat si Metallica, si Ace of Base, si DJ Bobo, si Michael Jackson, si Backstreet Boys , si Take That, si inca nu auzisem de manele, singurele melodii de joc fiind horele la chefuri, la care nimeni nu stia pasii, dar toti dansam! Dar spre deosebire de copiii din ziua de azi, am auzit atat de Abba, si de Queen, cat si de noile nume gen 50 Cent si Britney Spears.

Am citit "Licurici", "Pif" Ciresarii, si am baut Cico si Zmeurata si ni s-a parut ceva extraordinar cand au aparut primele sucuri "de la TEC" fara sa ne fie teama ca "au prea multe E-uri", iar la scoala beam toata clasa dintr-o sticla de suc fara teama de virusi.

Noi am baut prima Coca-Cola la sticla si am descoperit internetul.
Noi nu ne dadeam bip-uri, ne fluieram sa iesim afara, noi nu aveam dolby surround system, taceam toti ca sa auzim actiunea filmului, nu aveam Nintendo sau Playstation ci jocuri tetris de care ne plictiseam la o luna dupa ce le cumparam si le uitam pe dulap, pline de praf.

Abia asteptam la chefuri sa jucam "Fantanita", sau "Flori, fete sau baieti", sau "Adevar sau Provocare", sau orice ne dadea un pretext sa "pupam pe gura" pe cine "iubeam".

Noi suntem cei care inca au mai "cerut prietenia", care inca roseam la cuvantul "sex", care dadeam cu banul care sa intre in farmacie sa cumpere prezervative, pe care apoi sa le umplem cu apa si sa le aruncam in capul colegilor, care am completat mii de oracole, sperand ca persoana iubita va citi acolo unde scrie "De cine iti place?" ca ne place de el/ea.

Este uimitor ca inca mai suntem in viata, pentru ca noi am mers cu bicicleta fara casca, genunchiere si cotiere, nu am avut scaune speciale in masini, nu am aruncat la gunoi bomboanele care ne cadeau din greseala pe jos, nu am avut pastile cu capac special sa nu fie desfacute de copii, nu ne-am spalat pe maini dupa ce ne-am jucat cu toti cainii si toate pisicile din cartier, nu am tinut cont de cate lipide si glucide mancam, parintii nostri nu au "child proof the house", ne-au trimis sa cumparam bere si vin de la alimentara, si cate un pachet de tigari de la tutungerie.

Noi am auzit cum s-a tras la Revolutie, noi am fost martorii a trei schimbari de bancnote si monede, noi am ras la bancuri cu Bula, noi am fost primii care au auzit-o pe Andreea Esca la Pro TV, noi suntem cei care mai tinem minte emisiunea "Feriti-va de magarus".

Suntem o generatie de invingatori, de visatori, de "first-timers"...
Daca citesti si ai cazut macar un pic pe ganduri, esti de-al... nostru!

elfa...la teatru

2008-02-07T18:56:00.002+02:00

dupa o seara superba la Bulandra...plina de pozitive vibes..s-a ales:

"And the THEATRE goes to... the following blogs:

1. OZANESSME - alegerea publicului
2. ABJECTU - alegerea blogscout-ilor
3. ZUZU, JANIE, KAIZER GOGU - alegerea Teatrului Bulandra

FAZA URMATOARE - dramatizarea blogurilor castigatoare - adica transformarea lor in piese de teatru de cate aprox. 30 de minute.

Dramaturgii:

PECA STEFAN - care se va inspira pentru piesa lui din trei bloguri - OZANESSME, JANIE si KAIZER GOGU

MARIA MANOLESCU - piesa ei de 30 de minute va avea ca baza doua din blogurile castigatoare: ZUZU si OZANESSME

DANIEL POPA - se va ocupa de ABJECTU, care nu necesita neaparat o munca de dramaturg, piesa fiind aproape completa din scriitura.

Cei trei regizori:

ANA MARGINEANU - care nu stie inca daca va colabora cu Peca sau cu Maria Manolescu

DANIEL POPA - care se va ocupa pana la sfarsit de ABJECTU, caci i-au venit ideile de cand l-a descoperit

Al treilea regizor insa nu s-a decis. Mai e timp. Domnul Alexandru Darie a marturisit ca daca ar fi avut timp, ar fi fost el cel de-al treilea regizor pentru ca au fost 3 bloguri care i-au starnit imaginatia. Dar mai e timp sa ne decidem cine va fi al treilea.

Pana una alta, avem cinci bloguri de transformat in trei piese de teatru care vor reprezenta Romania la GRAZ BLOG THE THEATRE FESTIVAL

Cam asta. Felicitam toti participantii. Si speram ca asta este abia inceputul.
Sper ca v-ati distrat la lectura si ca ati inteles de ce am ales asa si nu altfel Reactia celor din sala a spus totul. Noi ne-am linistit instantaneu.

Partea grea a trecut Incepe distractia

Cu respect

Daniel Popa - local project manager si blogscout no 1
Laurentiu Banescu - blogscout no 2
Ana Sandoiu - blogscout no 3

Daniel"

>sursa oficiala<

eu...elfa..va multumesc din suflet.

Eu - la - Bulandra

2008-01-29T02:26:00.002+02:00

bLoG cIuDaT - oZAnessMe la Blog The Theatre / Bulandra Underground:

Pe data de 3 februarie 2008, TEATRUL BULANDRA organizează la Sala Toma Caragiu, orele 20.30, o seară specială de lecturi publice.

Vor fi citite fragmente din bloguri de către actori ai teatrului: Marius Capotă, Adrian Ciobanu, Marius Chivu, Şerban Pavlu. Intrarea este liberă în limita locurilor disponibile, cu menţiunea că vor avea prioritate şi pot beneficia de locuri rezervate, la cerere, utilizatorii înscrişi pe forumul proiectului. (forum)

Cel mai interesant comentariu facut unui blog din lista propusă (aici) de blogscouts va fi premiat de TEATRUL BULANDRA cu invitaţii de două persoane la 2 spectacole la Sala Izvor şi 2 spectacole la Sala Toma Caragiu.

bLoG cIuDaT....EU, va astept acolo...
multumesc..

tablou

2008-01-27T00:19:00.000+02:00

scurt si la obiect azi.
multe masini, parcari, strazi, trafic intens, cladiri, semafoare, magazine, parcuri, lumini, electricitate, mancare, geamuri, usi,
uneori si oameni.
o metropola.
un actor social.
un suflet.

diferite contraste:
frumos-urat,
alb/negru-colorat,
viu-mort,
intuneric-lumina,
prost-destept,
etc.

ruine sacre, mistice, magice.

un singur lucru vreau:

inainte sa intri la mine in suflet.....descalta-te.
e prea multa mizerie dincolo.

inainte sa iesi de la mine din suflet.....incalta-te.
te vor durea talpile.

ca tine

2008-01-25T02:15:00.001+02:00

- uita.
- daca uit, in cativa ani, chiar mor. sunt prea multe "uitate".
- ce uiti nu te mai raneste. cica.
- dar se intoarce, si jumatate din viata mea e...uitata.
- toti uitam ce ne doare. desi, s-ar parea ca “noi”...mai greu.
- eu nu uit. eu le acopar. cu nimic. si cand nimic-urile sunt suflate de vant, re-apare. iar. cam tot ce am “uitat”.
- pune lespezi de granit. eu pun sex. tu ce pui?
- nimic. intelege: nimic.
- ai nimic aici si totul dincolo.
- nu am ce sa pun. e teribila nevoia.
- ce sfat sa iti dau? nici eu nu stiu ce sa fac in situatii “de astea”.
- nu mai vreau sfaturi. vreau doar sa fiu...atinsa, ca un om...normal. si numai eu cred ca stiu ce am vrut sa spun.
- nu esti, nu vei fi.
- si totusi: de ce nu pun mana, nu ating?
- le e scarba. se vad pe ei neputinciosi.
- asa ca eu raman sa tanjesc.
- da.
- nu pot.
- si eu tanjesc...la noroi. pot eu, un tampit, deci, poti si tu.
- dar eu am 20 de ani. unde mi-e viata?
- am dublu. unde mi-e viata?
- tu poti compensa nevoia. savureaza...
- nu e de ajuns. toti vrem mai mult.
- mi-e din ce in ce mai greu sa ma trezesc dimineata, stii asta?
- nu. culca-te. sarcastic, da.
- nu adorm la ora asta.
- mori un pic.
- eu mor treaza.
- vei pleca lucida, poate asta vrei sa spui.
- nu. eu mor treaza.
- esti nebuna.
- nu trebuie sa dorm ca sa mai mor un pic.

[strange pleoapele cu toata forta]

- ...
- gata? liniste?
- pai ce sa zic? tu esti pe moarte, si eu o sa ma culc.
- dormi si pentru mine atunci.
- incerc.
- sa imi pui mana pe frunte, ma simt mai in siguranta.
- pun....pun...

[intinde mana si atinge...oglinda din baie. in timp ce se spala pe dinti.
miscarea periutei emana parca putina furie...sau dezamagire. nu stiu.
se priveste intens, parca ar avea o o cearta de indragostiti.]

- buna...strainule. esti nou? nu te-am mai vazut pana acum.
- eu? nu draga mea. eu sunt tu si tu esti eu. nu ne recunoastem?
- esti diferit...diferita..
- da, nu stiu ce ti-au facut. sau mai corect: ce ne-au facut.
- ce mi-au facut...
- erai o copila, zambeai mult...desi nu aveai public...imi placeai mult atunci.
- acum nimeni nu mai aplauda, nu stii?

gradinita

2008-01-20T23:05:00.000+02:00

cand eram mica, si vedeam o tipa de 20 de ani,
nu imi faceam decat vise cum o sa fiu eu la varsta aia.
singura mea reactie cand vorbeam cu cineva de varsta asta era:
"doamne, asa o sa fiu si eu!"

acum,
asa ma vad copii pe mine:
"doamne, asa o sa fiu si eu!"

acum,
eu nu ma mai uit la nimeni sa zic:
"doamne, asa o sa fiu si eu!"

- bun venit in lumea celor mari.
- dar oricum ma simteam "mare", in mine, doar varsta ma dadea de gol.
- "fata cu o mie de riduri..."?
- da...
- ...

[o liniste apasatoare si tensionata]

- haide, joaca-te cu mine putin...
- hai, de la sublim la ridicol nu e decat un pas...
- nu e ridicol sa iti ignori uneori orgoliul.
- nu, este sublim la 20 de ani sa nu te... "pierzi".

[isi ia capul in palme, cu tendinta de a-si ascunde emotile]

- bravo, ai trecut testul. urmatorul!

intro

2008-01-20T20:52:00.000+02:00

- e 1 noaptea, nu te culci? maine ai examen, o sa fi obosita.
- mai stau putin, trebuie sa imi fac ordine in ganduri...
- bine, dar nu vreau sa fi nedormita.
- incerc, incerc...
- vrei sa vorbim?
- nu, lasa-ma singura, vreau sa stau in ceasca asta de cafea si in fumul meu de tigara.
- la ora asta cafea? de asta nu poti sa adormi.
- nu mai are efect asupra mea, o beau asa...in ideea de ce a fost, de ceea ce facea din mine.
- bine, eu ma culc, sa stingi tu lumina da? am pus ceasul sa sune de dimineata.
- da...
- somn usor.
- noapte buna..

[isi baga castile in urechi, muzica la maxim, stinge lumina, intuneric, fum inecacios, de tigara, singura, intr-o camera fara pereti]

"haha, uite, din camera asta a mea, pot vedea copacii. imi plac copacii si plantele.
stii...nu mai am inspiratie, nu ma mai pot exprima, nu mai am pareri, idei. merg pe strada, vad ceva, ma chinui sa imi mentin pana acasa gandul, sa nu il uit, dar in urmatoarele 10minute, am uitat totul.
noaptea, cand reusesc sa adorm, adica la 4-5 dimineata, uit visele. chiar daca ma trezesc si le repet, tot le uit.
uit cine sunt, ce sunt, cum sunt, de ce sunt.
nu e neaparat un lucru rau, e doar ciudat.
omul, in afara de cunoastere, mai are un univers neglijat, si anume, existenta spirituala.
cu dramele ei.
interioare.
de ce am angoase, nelinisti, ganduri, anxietati?
daca explic cuiva astea, singurul raspuns e: "nu inteleg".
si stii ce e mai ciudat? ca, desi ma repet, sunt fericita.
imi place cand intorci capul dupa mine pe strada, ma simt importanta.
nu importanta pentru tine, pentru ca tu nu intelegi mare lucru.
importanta pentru mine, ca imi joc bine rolul de actor in lumea absurda si ciudata in care tu ai impresia ca eu traiesc.
pentru tine ce e un artist? un..."

[se aprinde lumina, cineva sufla in fumul de tigara, opreste muzica]

- tot nu dormi?
- tot nu dorm.
- hai...

[stinge lumina si tigara.
amandoi intinsi, lipiti unul de altul. isi simt respiratia in pometi.
***
ii inchide pleoapele.
cu buricele degetelor.
instant, buricele degetelor se umezesc.
dar pana sa simta umezeala,
deja adoarme.
***
suna ceasul.]

- haide sa ne sculam...
- da...ai dormit ceva?
- eu?
- de ce ai ochii rosii?
- de la fum...da, prea mult fum.
- ce scuza penibila.
- ce noapte scurta...
- la ce ai examen azi?
- nimic important...

[si ziua incepe ca de obicei, aceleasi gesturi, aceleasi intrebari, aceleasi trairi haotice, aceleasi senzatii. inca o noapte ne-dormita, inca o nevoie neindeplinita]

"stii...as vrea sa opresc pe cineva, sa il iau in brate, sa ii plang cu toate lacrimile, sa ii zambesc cu toata gura, sa il sarut cu toata limba.....sa ii tip cu tot sufletul.
asta fac artisti."

- cu cine vorbesti?
- eu? cu mine...cu tine, cu noi, cu voi, cu el, cu ea, habar n-am. auzi? pentru tine ce e un artist?
- ala care picteaza, deseneaza, canta, ceva de genu, de ce?
- curiozitate. eu nu sunt?
- tu? ha. de ce? faci ceva?

"stii...ai un talent enervant de a nu spune nimic. ma intorci pe dos. am momente cand imi vine sa musc din filtrul tigarii, si sa te sun, sa-ti plang putin, sa te doara si pe tine....prostule." oza

analiza

2008-01-09T19:11:00.000+02:00

- mi-e foame, hai in oras sa mancam, vrei?
- da...hai undeva linistit, nu mai vreau galagie.

[ajung in fata, el ii tine usa deschisa, intra]

- unde stam? la geam sau in colt acolo?
- la geam parca poftesc toti, hai in colt, e si mai cald..

[se aseaza, se fac comozi, ospatarul aduce meniul]

- ce luam?
- ce ai chef?
- hai sa vedem...
- salata cu peste?
- da, perfect.
- o salata cu peste va rog...ah, si o sticla de vin.
[oaspatarul:] - ca de obicei?
- da, ca de obicei.
- ai mai fost aici, nu?
- da..ai uitat?
- poftim?
- tot cu tine am fost...
- ce?
- iar ai uitat...
- iar? despre ce vorbesti?
- hai sa mancam, lasa.
- cum sa las? cand am mai fost eu aici?
- nu mai conteaza, lasa totul asa cum e...
- vorbesti prostii, zau.
- eu nu am ochii, stii?
- ce?
- eu nu mai vad...
- cum nu? ai vre-o boala?
- stiam ca nici tu nu o sa intelegi...eu sunt diferita.
- stiu, de aia te consider deosebita.
- nu diferita cum vezi tu sau ceilalti...
- dar cum?
- uite-te la mine, ce vezi?
- o femeie frumoasa, ochi superbi, haine, culori, par colorat, metal...ce mai trebuie sa vad?
- ...atat nu?
- esti inteligenta, ai un caracter frumos, placuta...
- multumesc dar...
- dar ce? nu te inteleg, ce ai azi? parca te rugasem sa nu mai iei nimic.
- nu am luat...si chiar daca as lua, e strict problema mea, nu iei tu prin mine, stai linistit.
- te distrugi singura.
- stiu, nu te trag dupa mine, calm.
- nu, nu ma tragi, dar esti incoerenta azi.
- sau nu intelegi nimic. tu.
- bine.

[deja, inainte sa vina desertul, stia ca viata ei avea sa se schimbe]

- nu mai imi e foame, mananca tu.
- bine.
- stii...se spune cand nu ai asteptari, nu ai nici dezamagiri. eu nu am avut la tine, dar se pare ca ai tu la mine...
- tu tot timpul esti asa?
- asa cum?
- asa ca acum!
- nici tu nu ma cunosti...

[ea se ridica de la masa, desi inghitea in sec, bea tot paharul de vin, se duce in zona de fumatori, aprinde o tigara, singura, la masa de langa geam.
ospatarul dezorientat, ii duce alt meniu]

- domnisoara, va aduc ceva? sunteti in ordine? ii spun domnului ceva?
- ordine? entropie. domn? ce domn?
- cu care ati venit...
- eu? sunt singura.
- am inteles. doriti sa comandati ceva?
- da, o sticla de sampanie, o cafea si un ceai.
- ...sunteti sigura?
- da. voi petrece aici aceasta noapte. beau in functie de starea mea.
- sarbatoriti singura, cu sampanie?
- da.
- noi inchidem la 2 dimineata...
- eu mor la 5 dimineata. pana atunci nu pot. numeste-o o forma de depresie daca doresti.
- ...
- nota o platesc la inchidere.
- ...
- altceva?
- domnisoara...ati dori sa vorbim mai mult?
- sigur, ia un loc. in fata strainilor ma deschid mult mai usor.
- acum sunt in timpul serviciului, aduc oamenilor la masa "despartiri", dar la 2 termin "tura". daca dvs. la 5 adormiti, avem ceva timp la dispozitie atunci...
- sper ca nu ne va servi nimeni cu "nimic".
- de la 2 este inchis, nu, ne vom fi serviti de nimeni.
- astept atunci. dar nu te supara, cum se numeste acest restaurant?
- restaurant? domnisoara...dvs. unde credeti ca suntem?
- intr-un restaurant, evident.
- intoarceti capul spre geam, vedeti ceva?
- nu, e trasa perdeaua.
- nu, aceea este coperta. aici suntem in spatele unor hartii, dvs. tocmai cititi viata altcuiva..

artificii

2008-01-03T19:42:00.000+02:00

- ma uit in oglinda si parca nu sunt eu, dar zambesc, sec, si mai si zic "neata draga".
- "oamenii care fumeaza sunt tristi", asa era?
- da..asa era, si si este.
- da, inca este. asta inseamna ca mai mult din jumtate de glob este trista. de fapt, toata lumea este trista. si fumatoare, si nefumatoare.
- putini vad adevarata valoare a tristetii, nu multi o poseda cu adevarat.
- mai bem un pahar de vin?
- da. la multi ani soare...
- somn usor raza de luna.

[lasa paharul jos, calca cu gheata pe tigara
- exact cum isi calca aproape zilnic pe suflet cu pachetul de tigari -
ofteaza simultan, lumina pe senzori se stinge.
intuneric, curent, frig.
un mic univers.]

~life is a state of mind. after all I've been through, I can't die, again.~

Nigredo

2008-01-03T19:38:00.001+02:00

insight

2007-12-31T02:44:00.001+02:00

your body

2007-12-31T02:43:00.001+02:00

Jan Svankmajer - tma/svetlo/tma (Darkness/Light/Darkness)

eels

2007-12-31T02:40:00.001+02:00

frayed ends

2007-12-31T02:39:00.001+02:00

daca aveti un minut

2007-12-31T02:37:00.001+02:00

seasons

2007-12-31T02:34:00.001+02:00

sursa celor 6 video de deasupra: http://imagineaza-ti.blogspot.com/

control

2007-12-29T23:16:00.000+02:00

e dificil cand cineva pe care-l iubesti e ranit.
ii auzi spunand “daca as putea sa-ti iau durerea, as face-o”.
pariez ca jumatate din ei daca ar stii cum urmeaza sa se simta, n-ar face-o.
ea a avut oportunitatea sa faca asta, si a luat-o. poate ca o ultima expresie a dragostei.
chiar daca a lasat-o distrusa mental, nu stiu daca ceilalti ar putea sa faca asta. in locul ei.

1 oaie, 2 oi...3..

2007-12-29T23:14:00.000+02:00

- dormi?
[sa dorm. imi amintesc de asta.
ceva ce se intampla de obicei undeva intre a sta intins si a te ridica.
acum cand vine, daca vine, sunt doar eu si demonii mei. speciali.]
- nu.

mizerii

2007-12-29T23:08:00.000+02:00

un ritual zilnic.
propria curatire.
ne spalam parul, trupurile, mainile si dintii. dar cu toate lotiunile, sapunurile si sampoanele, nimic nu pare sa ajunga...dedesubt.
asa ca facem tot ce putem sa acoperim orice incercam sa ascundem. dar cu atatea lucruri ascunse, ma intreb adesea cum o sa fie cand se sparge “buba”, si ce e inauntru izbucneste, fara sa poata fi retinut.
merg pe incredere. banui ca asa se numeste.
sunt pe cale de a infrunta lumea, durerea si intrebarile fara raspuns...despre conditia mea.
acum, tu intelegi ce vrei prin "conditia mea".
eu stiu clar la ce ma refer, tu doar o sa banui.

brosuri?

2007-12-29T22:18:00.000+02:00

se spune ca te poti simti mai singur intr-o multime decat cand esti singur.
poate.
iti spun totusi asta: cine a spus asta, n-a trebuit sa razbata prin multime cum fac eu.
e greu sa te simti singura de fiecare data cand mergi pe jos...
e ca si cum ai merge printr-o librarie si ai judeca toate cartile dupa coperta.
tot asa, cineva spunea ca fiecare din noi isi face o coperta cu care sa se afiseze in fata cititorului.
numai ca, imi dau seama ca aparentele pot fi inselatoare. cateodata foarte inselatoare.
adica s-o recunoastem, viata poate fi inselatoare.
asa ca majoritatea din noi uitam sa mai si deschidem cartile. ne rezumam la coperta.
iar atunci cand intradevar crezi ca i-ai prins “intelesul” copertii, totul se da peste cap cand dai pagina.
e greu?
asta inseamna, ce intotdeauna inseamna; ca paginile vor continua sa se ingalbeneasca in interior, sub coperta, inainte sa ajungi macar la cuprins.

nu, el nu exista

2007-12-29T00:09:00.000+02:00

- cine e? e cineva?
- nu. exista, dar eu nu il cunosc.
- pacat...
- da, ar fi fost un om bun.
- sa mi-l prezinti si mie daca il intalnesti.

acu hai, cine ma simte?

2007-12-29T00:05:00.001+02:00

eram genul ce calca incet pe oriunde, apasat, fara frica, cu inima la volum minim, balansand zgomotul orasului, sa dau impresia de dinamism.
cand el ma cauta prin ochii altora, necurmatele priviri m-au indreptat spre intalniri cu nebunia mea, si el zambea!

- azi pleci?
[imi zise cu zambetul pe buze, cu un ton de alinare parca. am raspuns:]

- da.
[sub camasa de forta ce ma strangea, tare, alba, calda.
el imi sopti incet, la ureche:]

- ti-am construit ospiciu, iubita mea, acolo e razboiul ce astepti, si te-am blindat cu zgomote sa te apere de acei pereti.

eram genul ce calca incet pe oriunde, apasat, fara frica, cu inima la volum minim, balansand zgomotul orasului, sa dau impresia de dinamism.
calcam incet, spunand cu pieptul plin de aer... “aici sunt sa stii!”

[original scris de rebel monk]

numb myself

2007-12-28T23:45:00.001+02:00

watching the cat sleep on my pillows
afraid to get close to anyone and afraid not to
the need of all creatures to be warmed and touched
the girls who want dads
I think the writing is eating up myself
preventing any togetherness with anyone
hurting and recycling people over and over again
how much longer?
how many more?
I held her in my arms and I didn't want to realize
she was putting her life in my hands
even though I don’t like cats particularly
am I a cat?
that cat?

batranul/a fumator/are

2007-12-28T20:36:00.000+02:00

stii ce am vazut? am vazut ca a imbatranit. a albit. pana si pielea il da de gol. nu l-am vazut de mult. ma impresionat, mai mult ca data trecuta.
era imbracat intr-un costum alb, cu fular alb si cu ochii inchisi.
se uita la mine...sau prin mine.
e schimbat...mult.
in cativa ani a mai trait cateva vieti.
nu m-am putut abtine, cand a inceput sa cante, si am inceput sa plang. sa oprit...si ma intrebat: "vrei un pahar de vin rosu, cum iti placea o data?" i-am raspuns ca da si am aplecat capul in pamant de rusine...ca a tinut minte acest detaliu.
mi-am luat fata in palme si lacrimam. nu stiu de ce aveam tendinta de a ma ascunde in spatele palmelor, oricum ma vedea. cu ochii inchisi, m-a intrebat: "de ce zambesti?"
am tras aer in piept sa ii raspund ca nu zambesc, ci plang cu lacrimi de crocodil, dar m-am oprit.
avea dreptate. cred. cred ca plangeam de fericire. am scos aerul din piept. nu i-am mai raspuns.
desi e orb (in urma unui accident), statea si se uita la mine. ma simteam goala, ca dupa o noapte petrecuta cu un strain.
nici unul din noi nu vorbea.
i-am spus ca ma duc in hol sa imi iau pachetul de tigari.
a dat din cap afirmativ..
ma intorc, ma asez...aprind tigara si sorb o gura de vin.
cu un ton neutru, imi aminteste ce ziceam cand ne-am vazut prima oara si el si-a aprins tigara: "numai oamenii tristi fumeaza."
zambesc, si desi abia linistita din plans, iar mi-se inrosesc ochii si imi dau lacrimile.
imi sopteste: "acum fumezi si tu."
ca niciodata, raman fara replica. tot sorb din vin si din tigara, si cu un gol in piept, tot astept unul din noi sa zica ceva. e clar ca nu eu voi fi cea care zice. asa ca astept...
desi nu vede, nu stiu cum isi poate bea cafeaua cu atata delicatete. probabil in timp, te obisnuiesti...asa cum si imbatranesti.
aproape de filtru, incepe sa vorbeasca:
"ai crescut, te-ai facut mai frumoasa, pot spune chiar ca..esti femeie in toata firea. asa era si atunci cand ne-am cunoscut, doar ca atunci erai o copila, dar eu stiu ca tot intelegeai."
imi tremura mana pe pahar.
"multumesc..."
"de cum am intrat in casa, am stiut ca te-ai schimbat. nu mult. putin vizibil pentru mine. total pentru altii. stii care e singura diferenta dintre noi? eu doar am imbatranit...tu doar ai crescut. sunt curios data viitoare cum vom mai fi. acum trebuie sa plec...nu e nevoie sa ma conduci, stiu unde e usa de data trecuta."
[ma saruta parinteste, imi pune mana pe umar si imi sopteste nu prea ferm:]
"la revedere..." nu aud usa inchizandu-se. a plecat in liniste.
m-am intins pe canapea si urmaream linile mobilei.
am fumat mult dupa. poate prea mult...ma luase starea de voma.
nu am mai avut acea stare de voma de ani de zile, de cand ma re-apucasem de fumat.
as fi vrut inainte sa plece sa ii zic ca totusi imi place cine, cum si ce sunt, dar nu cred ca era nevoie. desi stie ca mi-am pierdut copilaria si tineretea, si lui ii place de mine. asa "fumatoare" cum ma gasit acum.
oare data viitoare cand o sa ne vedem o sa am si eu parul alb?
el ma cunoscuse cu parul rosu si negru.
acum e mov, albastru si negru.
atunci va fi gri cu alb?
stiu ca el nu vede culorile astea, dar fumul de tigara cu siguranta ma va da de gol si atunci.
sau "tristetea tutunului" ma va lasa?...
[adica, ma voi lasa]

si tie, da.

2007-12-24T22:32:00.000+02:00

Craciun Fericit!
daca tu citesti asta, da, da, TU, sa stii ca imi doresc sa ti-se indeplineasca toate dorintele, sa fi fericit/a si...cel mai important, promite-mi ca nu o sa uiti sa simti, niciodata.

iti multumesc pentru tot...si fiecare din voi stie ce a facut pentru mine.

crede in magie, exista! :)

elfa

2007-12-19T16:43:00.000+02:00

- stii ca o sa mor nu?
- toti murim...
- da, dar unii mor omorati...
- si uneori sunt prinsi criminalii.
- nu si cei ai naturii...
- eh, ei or sa regrete.
- cand or sa regrete va fi prea tarziu...
- o sa te...duci in curand?
- depinde cand ma vor taia "stapanii".
- ce o sa se intample cu tine?
- o sa mor incet, in chinuri, ei zambind la moartea mea...ba chiar, punandu-mi tot felu de chestii agatate de maini si picioare, si niste chestii luminoase, care sa ma ameteasca in noapte..
- dureaza mult?
- in anii vostri...in medie, cam 2 saptamani.
- si dupa?
- dupa...dupa ma dezbraca de ornamentele lor si ma lasa undeva, in asteptare, undeva unde isi arunca ei rezidurile...apoi altii ma iau, si intr-un final, imi curma suferinta..
- sa stii ca stau cu tine pana vin sa te ia...nu te las singur, ia-ma de mana.

...
- nu va suparati, puteti sa va dati putin mai departe, sa nu va loveasca in cadere.

[ea se indeparteaza, incepe un sunet sfasaietor, ea ingenuncheaza in zapada abia asternuta, el cade la pamant, afundandu-se cu greutate in zapada]

- nu va suparati domnisoara, sunteti bine? va lovit cand a cazut? de ce stati in genunchi?

[ea ridica capu, lacrimi aproape inghetate i-se inodau in barbie]

- nu ma lovit nimeni...
- cu cine vorbeati inainte sa venim?
- cu bradul pe care tocmai l-ati daramat...
- imposibil domnisoara...
- aplecati-va asupra lui, vorbitii...

[omul se indreapta spre brad, se apleaca, da cu piciorul, nici o reactie.
inainte sa intoarca capul spre domnisoara, observa ca sub brad, toata zapada se topise, bradul efectiv stand intr-o balta, plina cu lacrimi.
omul intoarce capul, domnisoara disparuse.
in urma ei, ramasese pe jos doar o frunza, dintr-o planta ce a disparut acum 1000 de ani.
planta se numea la vremea ei: "carpe diem"...nume fiind pus de stramosi dearece aceasta planta era destinata numai celor pe moarte.]

- craciun fericit bradule
- craciun fericit omule..

vin rosu

2007-12-16T03:20:00.000+02:00

- iar nu dormi?
- da..
- de ce? ce te tine treaza?
- chestii...
- chestii adica, ce?
- chestii.
- ce fel de chestii?
- spune-mi ce ai vazut azi.
- unde?
- pe cer!
- pai am stat in casa...
- la mine, ce ai vazut, la mine! nu stii ca am devenit egoista?
- ba da, dar nu stiu de ce. am vazut...dor. atat.
- asta nu vezi tot timpul?
- nu chiar tot timpul. de ce “egoista”?
- nu ma compatimii.
- nu fac asta.
- ma sochezi uneori.
- de ce? cum? prin ce? cu ce? nu am spus nimic special azi.
- cu imaginea...cu tabloul...
- care din ele? am multe.
- cel din seara asta.
- nici nu am vorbit in seara asta.
- ba da, toti am vorbit.
- nu. ce? numai tu poti crea un spatiu virtual?
- ai dreptate.
- stii sa ma hranesti exact cat sa poti lua dupa.
- eu nu te hranesc, doar iau.
- iar eu am invatat sa ma imbat ieftin...

no end

2007-12-15T23:33:00.000+02:00

e 3 noaptea...si n-am pic de somn. nu stiu ce sau de ce scriu asta. probabil sa mai umplu putin. de 5 zile nu pot adormi decat dupa 5a.m., dorm 3 ore si ma trezesc din varii motive, de la bormasina prea-iubitilor vecini, bormasina care azi ma facut sa deschid ochii brusc, cuprinsa de panica, primul instinct fiind sa zic: "mama?!?!", pana la banalul motiv ca nu mai adorm dupa ce se suie cainele in pat. inca nu sunt ATAT de obosita, mai rezist un pic. desi...sunt sigura ca, daca cineva ar sta langa mine treaz, cateva ore, as dormii fara probleme. atunci cand, din vechiul meu obicei, ma trezesc din ora in ora, sa fie constant cineva acolo. indiferent de ce ar face, important e sa nu paraseasca incaperea. piticii mei pe creier.

- tu nu prea iubesti asa.
- eu? nu-i adevarat...
- ba da.
- sunt mai rece, nu arat cand iubesc, rar ma deschid, dar iubesc...mult. stii ca uneori asta e primul semn cand "bolnavul" cere ajutor.
- ceri ajutor?
- am devenit introveritita...si..da. uneori, cer ajutor. dar nu ma aude nimeni sau aude cine nu trebuie.
- nu erai asa inainte.
- inainte nu eram asa...da. acum nu mai sunt cum eram, da. poate...poate acum sunt EU.
- ne place sa facem cu schimbu' acum, nu?
- nu stiu ce ne place noua...
- imi esti superioara.
- nu...
- nu nega, uneori nu te inteleg.
- stii, dupa ce unii oameni se sinucid, ei raman intre lumi...spiritul lor adica. raman acolo pana cand soseste cu adevarat momentul sa moara. numai ca...in timpul asta de asteptare, care poate fi si de zeci de ani, ei inca au nevoi, ca orice om. frig, sete, foame, etc. si stii ce fac? se..."hranesc" "uitandu-se" la altii. doar asa rezista. iti suna cunoscut?

substitut

2007-12-12T01:24:00.000+02:00

era o vreme...cand nu vroiam decat sa ajung acasa, sa trag jaluzele, sa inchid usile si sa raman singura. cu mine. cu mine, cu durerile, cu emotiile, cu trairile si cu prostiile mele. sa nu ma intrebe nimeni ce am, cum sunt, unde sunt, sa nu mai fiu nevoita sa mint, sa nu mi-se mai ofere compasiune, sa nu mai imi sune telefonu cu mesaje de genul: "stii...bla bla bla.", sa nu mai aud nimic din exterior, doar sa fiu lasata in pace.

acum lucrul asta s-a schimbat.
nu mai vreau sa fiu singura.

[...]
- asa te alint eu...
- alint? ce-i aia?
- un fel de "porecla" dat de o persoana draga...
- persoana draga? adica?
- adica cum suntem noi acum...
- noi? cum suntem?
- tocmai...noi nu suntem.
- iar am pierdut sirul.
- nu are nimica, "porecla" iti ramane.
- alintul adica?
- da.
- bine...
- stii ca fiecare minte are pacatele ei?
- da...uneori. ce stiu eu. sunt un prost. plin cu pacate.
- tu? nu cred...
- crede.
- nu...tu esti pacatul meu.

ne-real

2007-12-11T02:13:00.001+02:00

- ce faci?
- bine.
- ce ai facut azi?...
- nimic.
- nimic, nimic? ai stat?
- nu.
- ai chef sa vorbesti?
- da. azi am fost la puscariasi.
- bun...povesteste-mi, sunt curioasa.
- nu te droga. punct.
- lasa asta...
- pai asta a fost.
- cati au fost, cat a durat, detaliaza putin...
- nu am rabdare.
- de curiozitate...cat mai vorbim de chestii banale ca sa te deschizi un pic?
- nu stiu.
- ok, am rabdare.
- aici ploua de rupe, si nu glumesc.
- aici nu. vag putina ceata, atat. m-am plictisit...
- si eu.
- ai vazut filmu?
- da.
- si?
- si ce?
- si ti-a placut?
- da.
- ce bine...
- trist.
- de ce?
- nu stiu. ca ploua.
- e frumos ca ploua...
- cacat. mai bine ningea.
- nuuu!
- daaa!
- ba nu.
- ba da.
- misto dialog.
- e banal...
- e iarna.
- si?
- sa ninga.
- sa nu ninga.
- iarna = zapada.
- iarna = ceva urat.
- iarna = bine.
- vara = bine.
- vara = ceva urat ca transpiri ca porcul.
- iarna = ceva urat ca ingheti ca cacatul.
- asa iti trebuie.
- de ce?
- asa. asa va trebuie la toate femeile.
- nu ma mai compara.
- ba da, ca toate suferiti de frig.
- eu am motiv.
- toate aveti motiv.
- au pe dracu. cretine.
- valabil si pentru mine.
- ce? “cretinismul”?
- de ce nu?
- de ce crezi asta?
- asa.
- am inteles.
- hai sa vorbim despre masini. e banal.
- “masina” mea? nu-mi plac masinile.
- bine.
- mor dupa o tigara.
- fumatul e daunator sanatatii.
- si? si tu fumezi. esti si barbat, dauneaza potentei.
- ete. intreab-o pe X daca asa e.
- nu e nevoie.
- de ce? de unde stii ca nu mint?
- stiu!
- stii pe dracu!
- taci. ti-am demonstrat de “n” ori ca stiu.
- stii pe dracu.
- bine, stiu pe dracu. acum putem termina cu discutia banala?
- da, eu ma duc sa ma joc, intru in lumea mea virtuala. tu ramai cu ploaia ta si cu banalitatile mele.
- ar trebui sa spun “distractie placuta”?
- nu. ar trebui sa spui: “ai grija sa nu innebunesti cand te intorci din lumea aia.”
- nu ai sa innebunesti.
- de unde stii?
- de la dracu.
- auzi numai ce iti convine.
- si tu.
- esti taioasa?
- nu.
- esti copilaroasa acum, nu-mi place.
- data viitoare invata sa ma asculti. macar un pic.
- deschid jocul, lasa-ma!
- distractie placuta in spatiu virtual.